vineri, 9 decembrie 2011

Cuvinte alese...





De multe ori imi pasa prea tare de o multitudine de oameni si de lucruri, dar imi este mai usor sa spun: Nu imi pasa ,decat sa explic motivele atat de vaste pentru care imi pasa...

Si ajung sa ma uit in urma inevitabil ,planuind un viitor indepartat si uitand de clipa actuala. Pentru ca in definitiv numai asta avem nu?Ziua de azi..

Daca nu esti pregatit sa lupti pentru ceea ce iti doresti atunci trebuie sa fi pregatit pentru orice pentru ca lumea nu sta in loc pentru durerea sau bucuria ta, pentru persoana pe care o iubesti sau pentru cariera pe care o doresti. Daca nu esti pregatit sa lupti atunci pregateste-te pentru a vedea visul tau in mainile altcuiva. Sa nu crezi ca fericirea asteapta pe cineva, sa nu crezi ca iubirea este usoara...o nu, trenul acela a plecat demult din gara iar tu esti inca pe peron si il privesti cum se indeparteaza de tine..

Uneori speri ca e mai bine sa fi motivat de lucruri bune, sa ai castiguri si emotii benefice dar pana la urma cui folosesc? Vrei cu adevarat asta? Vrei sa fi o marioneta? Daca vrei sa fi fericit ai nevoie doar de visele tale, de ambitiile si greselile tale.. nimic mai mult. Trebuie sa vezi ca nimeni nu se poate bucura pentru tine si nici tu nu esti dator sa oferi cuiva o iubire eterna,

Suflete pereche, daca exista, eu inca nu le-am vazut. Le vreau povestile, emotiile, trairile, sentimentele acelea nobile si iubirea indestructibila. Le vreau gesturile mici dar insemnate si peste toate acestea le vreau instinctele salbatice de a apara cu orice pret pe cei pe care ii iubesc si ii pretuiesc. Le vreau motivatia si nobletea. Vreau sa ating un suflet si ca intr-o oglinda sa ma vad pe mine , vreau sa analizez materia aceea si sa ajung atat de aproape de ea incat sa simt cum as putea sa o distrug, dar sa aiba incredere in mine ca nu o voi face niciodata.

Frumusetea iubirii e ca niciodata nu alegem de cine ne indragostim. Sentimentele nu pot fi aprinse sau stinse dupa bunul plac pentru ca ele nu sunt un intrerupator din care sa scurgem energia , ele sunt doar acolo asa cum au fost mereu de cand ne-am nascut si or sa fie pana murim. Iar persoanele din viata noastra sunt acolo pentru ca ne-a fost dat sa ii intalnim si sa ne modeleze si sa ne raneasca si sa ne iubeasca si sa ne alunge din vietile lor si sa ne aduca inapoi din nou si din nou ..pana cand eternitatea va decide ca am jucat destule roluri pe scenele vietii incat sa ne lase sa mai jucam un ultim rol pe o scena perfecta in care sa stim ca am reintalnit toti actorii vietilor precedente si am ales cu inima un sfarsit sublim.

Am calmul si desavarsirea unei fiinte ingenuchiate de destin si totusi am ambitia si respectul de nu distruge nimic,de a nu sterge cu buretele nimic, de a nu cauta sa regret ceva si de a iubi totul asa cum a fost, este si va fi mereu.





sâmbătă, 26 noiembrie 2011

O privire in trecut si doua in viitor....






S-a uitat la ea in timp ce traversa strada, de o stangacie magnifica fiinta aceea firava care mergea totusi cu atata indemanare pe niste tocuri de peste 10 cm il atragea fara scapare. Nu se mai gandea la nimic si la nimeni, nu mai contau amantele, prietenele, iubitele...o vazuse si se indragostise pe loc de ea, acolo si in acel moment, langa o simpla cafenea si la o trecere de pietoni banala. Era un burlac convins, nicio femeie pana atunci nu pusese stapanire total si iremediabil asupra lui , dar cand a trecut pe langa el cu parul de un negru abanos iar vantul i-a adus parfumul dulce amarui aproape de el a stiut ca il are la degetul mic. A stiut ca femeia aceea daca o sa realizeze ce putere are asupra lui o sa poata sa il distruga, dar a riscat. A alergat in fata ei si a rugat-o sa ii dea numarul de telefon, apoi mai multe zile la randul a sunat-o si desi nu i-a raspuns a incercat si a tot incercat pana a reusit sa vorbeasca cu ea si sa ii ceara o intalnire.


Si totusi niciodata nu a stiut sa o pastreze langa el, pentru ca asa sunt barbatii, ca sa ii tina o femeie are nevoie de reguli si reguli si iar reguli si de multe ori nici macar regulile nu ajuta la nimic daca nu o iubeste macar putin.


El o iubea ,dar tot fustangiu era. Reputatia lui de cuceritor il urmarea pretutindeni. Telefonul mereu suna iar ea se saturase sa aiba incredere. Iubirea e frumoasa la inceput, plina de pasiune si extraordinara ea da sentimentul de incredere pe care orice femeie il considera vital intr-o relatie.Asa ca a plecat...


Se spune ca ai nevoie doar de 10 pasi pentru a aduce inapoi un barbat care te iubeste cu adevarat:


- sa ramai calma;


- sa ramai calma;


- sa nu ii raspunzi la telefon chiar daca ai si 100 de apeluri ratate de la el;


- sa nu ii dai ocazia sa tranfere emotiile negative la tine;


- sa nu intri in nicio cearta majora cu el;


- sa ii dai ocazia sa fie gelos si sa analizeze ce pierde;


- sa ai incredere ca e un barbat adevarat si ii va lua un minim de 1 luna in care nu va iesi cu nicio alta femeie;


- sa aiba ocazia sa te vada dar cu masura, de preferat sa pleci dupa 10 minute;


- sa ramai calma in continuare;


- sa ii dai o a doua sansa;


Ideea de baza e ca poti sa ai si 100 de pasi, planuri, idei ..iubirea nu tine cont de reguli iar tu te poti juca cu focul. Dar el s-a intors la ea pentru ca doar o viata ai si doar o data simti cu adevarat ca iubesti pe cineva.


Tentatiile sunt la fiecare pas.


Un om rational intelege tentatia, o vede, o simte dar nu o atinge. O are acolo in subconstient, dar nu ii da voie sa mearga mai departe. Tine de noi sa fim oameni si sa ne respectam. Tine de noi sa stim caror porniri si vise dam curs.











duminică, 20 noiembrie 2011

Wisky si fulgi de zapada...


Sticla aia de wisky care sta inca pe masa mea din bucatarie, poarta cu ea aroma zilelor frumoase de iarna. Zilele acelea in care ningea si nimic nu conta. Zilele acelea in care totul avea un stop de magie. Ma intorc astazi in iarna, la fulgi aceia mari de zapada care m-au inveselit atatia ani la rand si la gerul care m-a ocrotit.

Astazi analizez ideea de a desface sticla aia si nu de a bea din ea, ci numai de a mirosi aroma aceea dulce-amara ce imi trezeste o multitudine de amintiri.

Si zace acolo pe masa, aramie si stralucitoare iar fulgii de nea de afara parca se reflecta in ea.Sticla aia vrea sa fie desfacuta...ma cheama , ma striga, ma implora.
Ma uit la ea si parca ma uit in oglinda. Parca nu ea ma striga pe mine , ci eu o strig pe ea. O chem sa stea de vorba cu mine, o strig sa imi aminteasca, o implor sa ma tina de mana si sa nu imi mai dea drumul.

E doar imaginatia mea. stiu prea bine...
Nici sticla nu e acolo...

Nici zapada nu e...

Nici aroma aceea dulce-amaruie nu mai exista...
Nici parfumul de pe paginile mele din jurnal..
Nici scrisul ala frumos..
Nici povestile la care ma pricepeam atat de bine ...
Nici cadourile..

Nici fantasmele...nici macar fantasmele ..

Vreau magia zilelor de altadata in care imi oglindeam sufletul si fericirea si credinta si intreaga frumusete..

Vreau sedintele acelea de lectura tarzie in care stateam in ceainarie si pur si simplu radeam cu prietenele mele...

Vreau oamenii de altadata inapoi ...
Vreau sa imi cer iertare, poate am mai gresit si niciodata nu am recunoscut...

Vreau sa las mandria la o parte pentru ca nu m-a ajutat cu nimic...

Vreau oameni care sa stea cu adevarat langa mine, vreau sa nu mai fie totul relativ si sa plece cu prima ocazie cand lucrurile devin mai grele...

Vreau speranta inapoi in acest Craciun...

In acest an. In acest Craziun. In aceasta magie trecatoare care o reprezinta viata. In paradisul iluziilor mele. In castelul recladit din nisipul uscat al imaginatiei hiperactive. In cea mai splendida rochie neagra. In cel mai frumos cadou. Sa ma regasesc Eu, sa ma strig si sa-mi raspund, sa deschid cadourile si sa ma vad, sa nu imi amintesc ci sa traiesc stralucirea zilelor mele de glorie adoloscentina in care totul era mult prea inocent.


joi, 10 noiembrie 2011

Iarna asta alina-mi inima cu iubirea ta...




Iarna asta acopera-mi sufletul cu iubirea ta, tine-ma in brate si spune-mi ca totul este bine, ia-ma de mana si mergi cu mine prin zapada, aduna-mi sufletul de pe jos daca vezi ca se dezintegreaza, culege-mi fulgii de nea de pe asfaltul monoton , alina-mi nevoia de tine..
Iarna asta pune-mi beculetele pe casa si taie-mi cel mai frumos brad. Adu-l inauntru si impodobeste-l cu mine. Anul acesta pune sub bradul atat de frumos decorat cadouri pentru toata lumea iar pe al meu prefa-te ca l-ai uitat intr-un colt indepartat al camerei, numai ca sa poti sa-mi soptesti apoi la ureche ca l-ai pus acolo pentru ca era mult prea important sa stea langa celelalte....
Iarna asta promite-mi ca o sa fi langa mine mereu si o sa ma ierti cand o sa te supar prea tare si o sa vrei sa pleci.
Si as vrea atat de mult sa visezi langa mine ..
Si as vrea atat de mult sa nu-mi dai drumul sa plec iar nebuna si confuza..
Si as vrea atat de mult sa vezi iarna asta prin ochii mei...
Alina-mi inima cu ceva...frange-mi aripile doar pentru a ramane langa tine mereu...sopteste-mi fantasmele cuvintelor ..alunga-mi ratiunea si lasa-mi doar iubirea ...
Iarna asta ...jura-mi iubire!

[So, I am back. ]

marți, 8 noiembrie 2011

Ce inseamna sa fi scorpie..






Stateam astazi si analizam urmatoarea idee: ce inseamna sa fi scorpie in zilele noastre? Termenul este, desigur, prea bine cunoscut atat in inalta societate cat si in umila clasa mijlocie.
Ce este o scorpie?
Sa vedem:
1: poate fi o persoana ce exceleaza in domeniul teatral;
2: poate fi chiar persoana de langa tine;
3: poate fi prietena ta cea mai buna;
4: poate fi iubita ta;
5: poate fi persoana de la care cumperi in fiecare dimineata ziarul;
6: poate fi tipa inaccesibila la care visezi zilnic;
7: poate fi o simpla necunoscuta careia ii atribui acest termen intr-o zi proasta;
8: poate fi una din rudele tale;
9: poate fi ajutorul tau zilnic si umil;
10: si in cel mai important rand POTI FI CHIAR TU;
Desigur daca stam acuma sa analizam prea detaliat situatia ar putea fi oricine, dar oamenii atribuie termenul de" scorpie" persoanei care nu se inchina idolului estetic al lor, care nu vad situatia in aceeasi culoare sau care pur si simplu sunt prea originali pentru a se preta unei copii.
Scorpie,bun, probabil ca si eu sunt putin scorpie.
De ce sunt scorpie?
Ei bine imi place sa obtin ceea ce vreau. De multe ori poate ranesc sentimentele persoanelor din jur( fara sa vreau) dar obtin ce vreau. Vad o pereche de blugi. Supperrr stau o saptamana fara sa mananc fast food si am rezolvat problema cu blugii. In concluzie sunt inventiva si pentru ca nu mereu gandesc inainte sa actionez de cele mai multe ori dupa ce cumpar respectiva pereche de blugi ajung la concluzia ca nu prea imi mai plac. dar nu e nimic se adauga frumos la mirobolanta mea colectie de 30 de perechi..aaa da 31 acuma...
Gandesc ca o sefa, adica analizez situatia apoi ma gandesc cine ar putea sa ma ajute. Prin urmare probabil ca n-as fi asa rea daca totul s-ar rezolva din prima, dar nu..problemele nu sunt create sa se rezolve din prima asa ca trebuie sa ma enervez, sa ma supar, sa tip.
Sa revenim la " scorpie". Ador termenul in cauza. Ador cand aud cate o pitzi dasta care se crede la moda ca ea domne brusc a devenit scorpie..serios? E bine scumpo, si esti rea? Si evident ca daca o intrebi asta o sa isi tuguie buzele si o sa zica : rea? da nu stiam ca o scorpie e rea!!!! Bun oameni buni, ne-am intors la realitateeeee...scorpiile nu sunt rele are dreptate fata noastra cu un Iq de vro 90 asa ..Scorpiile sunt originale.
Ca o mica concluzie, in fiecare persoana zace o scorpie, asa ca nu va mai temeti sa va dati arama pe fata .

vineri, 28 octombrie 2011

Someone like you...




Someone like you? Honey I really wish every man was like you cuz the gentleness that you have and the love that you spread isn't something that you find every day..




I hope that you know the things that I wanna say to you every single day even when I am not saying a word...




I am really gratefull that I found someone like you...




Thank you for the things that you do...




You...




I love you!

miercuri, 19 octombrie 2011

With all my love...

Dragul meu,
In ultima vreme fantasmele trecutului au incetat sa ma mai bantuie si am primit , in sfarsit, linistea mult cautata iar pentru asta am sa iti multumesc tie..
Aveam nevoie de zambetul ala al tau strengaresc si de parfumul dulce acrisor ca sa-mi dau seama cat de tare mi-ai lipsit...
Simt caldura iubirii cum imi invadeaza inima si oricat as vrea sa o opresc e prea tarziu acuma..
Cel mai bun lucru al meu esti tu...
M-am temut asa tare de tine , m-am temut de iubirea asta, m-am temut de mine si de ce as fi daca te-as pierde...m-am temut cu inima si mintea...m-am temut din strafundul sufetului meu ...
Unele iubiri sunt inexplicabile...vin...pleaca...se intorc...dispar...se regasesc...raman mereu undeva in sufletul meu...
Imi doresc toata fericirea din lume...
Imi doresc sa fiu fericita...sa fim fericiti...
Imi doresc sa stau cu o ceasca de cafea in mana si sa ma gandesc la tine si sa zambesc pur si simplu...
Imi doresc sa ma iubesti...
Imi doresc sa fi mereu acolo langa mine, chiar si cand nu merit...
Imi doresc sa ma tin in brate si sa ma pupi pe frunte , chiar si cand sunt rea...
Imi doresc sa fiu pentru tine totul ...
Imi doresc sa am numai fericire in viata mea...
Imi doresc sa ne intelegem...
Imi doresc o iubire de neuitat...pentru ca am tanjit prea mult dupa ea si mi-a scapat printre degete..

vineri, 14 octombrie 2011

Pentru noi, o generatie de aur...



Viata asta e pur si simplu o loterie...ma uit in urma mea si vad suflete pline de orgoliu, egoism, sufelete sfasiate de iubire sau obsesie, suflete pline de ambitie si incredere...

Nu stiu daca vreodata omul se va trezi la realitate, pentru ca pana si mie ajunge sa imi placa sa-mi creez o realitate a mea pe care sa o cred si sa o plac, independent de realitatea generala si abstracta.

Nu stiu daca maine va fi o zi buna sau o zi rea, dar sper numai la soare si frumusete...

Nu cred ca m-am visat vreoadata mireasa...nici macar nu mi-am imaginat cum as vrea sa arate rochiar mea...

Nu cred ca mi-am dorit vreodata sa vreau sa ma casatoresc pentru ca sincera sa fiu din punctul meu de vedere este un simplu act si nimic mai mult...dar cred in dragostea adevarata si ce poate realiza ea atunci cand se intalnesc oamenii potriviti..

Nu cred ca mi-au placut , cand eram copil, papusile mai mult ca masinile...

Cred ca am fost ultima generatie care a stiut sa se distreze in concordanta cu varsta, pititea, leapsa, elasticu , tara tara vrem ostasi etc

Cred ca fac parte din ultimii oameni care au prins televizorul alb-negru si nu dadea doi bani pe chestia asta, fata de copii din ziua de azi care viseaza la plasme 3D .wii sau alte console de jocuri scumpe..

Cred ca suntem ultimii care au realizat ce inseamna modestia, ce inseamna sa te joci pe afara nu sa stai in casa si sa te joci pe calculator , sa aibe uniforme si sa nu se revolte, sa asculte muzica veche si sa o aprecieze...

Cred ca suntem ultimii care au ascultat muzica la casetofon , muzica inregistrata pe casete nu pe cd-uri sau dvd-uri...

Cred ca filmele copilariei noastre au fost cele cu Ramboo iar desenele preferate Tom si Jerry si Scooby Doo...

Ma uit in spate si simt o urma de regret pentru timpurile acelea...

Ma uit si vad cat am crescut si parca uneori nu-mi vine sa cred...

Ma uit ca nimeni nu mai apreciaza frumusetea lucrurilor simple..

Dar ma bucur ca nu am incetat sa ascult muzica veche, sa ma simt copil, sa ma uit la Stan si Bran , sa dau pe desene animate din cand in cand si sa adorm cu televizorul asa, sa mananc vata pe bat si sa ma lipesc toata, sa pictez toate caietele si sa mai citesc oracolele copilariei, sa imi placa inca jucariile , sa ascult muzica la casetofon.

Ma bucur ca niciodata nu m-am schimbat ...

[ Pentru toti cei care n-au avut de la inceput stralucirea tehnologiei la indemana, dar care au inteles ca frumusetea nu sta in niste simple obiecte ci chiar in noi]

marți, 20 septembrie 2011

Zidul numit Iubire

How about me enjoying the moment for once?
Nu stiu sa vad dincolo de zidul acesta vopsit intr-un gri cenusiu, zidul acesta atat de inalt si imobil.Nu vreau sa ma lupt cu el. Nu am de ce sa daram si ultimul altar.Refuz cu incapatanare sa deschid ochii si sa-l mai privesc o ultima data.Unde se vor duce caramizile distruse de dinamita vointei mele, unde se vor ascunde miile de sentimente ce au trait pasnic pana acuma pe suprafata zidului meu? Un ultim glas razbate printre milioanele de glasuri paralele care protesteaza impotriva prabusirii acestui ultim sanctuar:" NUU" apoi zidul a cazut si totul a devenit alb....

vineri, 9 septembrie 2011

Hope for September

Prefa-te ca nu iti pasa iar eu o sa ma mint ca nu mai conteaza.
Uita-te la mine cand vorbesc cu tine, stiu ca am facut diferenta.
Te gandesti la mine? Ce bine, si eu ma gandesc ca inca imi amintesc...
Vrei sa fiu draguta? Dar, dragul meu , eu intotdeauna am stiut mai bine sa fiu rautacioasa..
Nu-ti convine cum ma port cu tine? Nici mie nu mi-au convenit multe..
Vrei sa te certi cu mine? Cearta-te, nu e ca si cum ma mai afecteaza vreun cuvant de-al tau...
Ai incredere in mine? Super...sper sa iasa mai bine decat atunci cand am avut eu incredere in tine..
Ma suni? Wow, sunt impresionata trebuie sa recunosc.
Te enervez? Nu-i nimic, eu m-am enervat de mii de ori.
Te lupti cu amintirea sau cu tine? Eu ma lupt sa mai cred vreodata in oameni.
Crede-ma, am in minte amintiri vii ce niciodata nu se vor prabusi, dar lacrimile mi s-au uscat demult pe obraji ..

[ Cred in tine, asa cum ti-am promis, intotdeauna o sa cred in tine chiar daca ma doare]

luni, 22 august 2011

Ochii mei sunt mereu reci si goi




Daca eu intr-o zi am spus ca sunt prea slaba pentru a putea sa reusesc singura in viata , astazi imi retrag cuvintele. Sunt destul de puternica pentru a putea merge mai departe. Iti promit ca fericirea mea va fi permanenta iar zambetele mele vor fi amprentele cu care ma vei recunoaste.Iti promit ca indiferenta mea va exista. Iti promit ca ma vei intelege si eu te voi intelege. Iti promit....

marți, 9 august 2011

I am moving on

Am avut o incredere oarba. O incredere de neclintit.
As fi mutat muntii din loc pentru el..
As fi plecat de langa oamenii dragi mie ca sa fiu cu el...
Dar in final s-a dovedit ca am avut dreptate.
Lucrul acela care m-a tinut sa nu fac gesturi de neiertat pentru el, lucrul acela care mi-a strigat sa nu mai fiu asa indragostita..lucrul acela care se numeste:RATIUNE s-a dovedit a fi real.
M-am gandit de-a lungul timpului ca iubirea invinge orice...orice sentiment..orice persoana...orice obstacol.. si pentru mine aceasta iubire de neclintit a fost mai reala ca aerul.
Imi trebuia ceva sa renunt...imi trebuia ceva sa il las sa plece..
Astazi am auzit acel ceva ce imi trebuia..
Imi este greu sa ma gandesc ca m-a mintit..ca a plecat de langa mine si cand s-a intors totul era doar o minciuna...Imi vine greu sa renunt la el...inca il iubesc...
Ma simt tradata..
Ma simt infranta..
Ma simt ca un om care nu mai are ratiunea si nici puterea de a mai crede in cineva vreodata..
Ma simt ca o frunza aruncata de vant de colo colo in timpul unei furtuni..
Ma simt ca un nimeni pentru ca el mi-a dat ideea ca puterea sta la el..
Dar sunt puternica, am suportat multe si pot trece peste orice chiar si peste dragostea vietii mele..
Am sa trec mai departe nu pentru ca nu il mai iubesc, nu pentru ca nu as putea sa gasesc o modalitate sa se intoarca, nu pentru ca am gresit amandoi , nu pentru fazele si certurile care le-am avut. Am sa tec mai departe pentru ca am fost mintita de singurul om cu care am fost sincera de la inceput pana la sfarsit , pentru ca am avut incredere si am aflat ca increderea mea a fost prost canalizata.
Am sa trec mai departe pentru ca esti iubirea vietii mele si o sa ramai asa dar nu te pot ierta...

sâmbătă, 6 august 2011

I felt my share of pain

Am o mie si una de motive pentru care ar trebui sa te intorci la mine:
-pentru ca ne era bine impreuna..
-pentru ca tot ceea ce simteam parea in ordine, corect...
-pentru ca te iubesc...
-pentru ca stiu ca ai avut sentimente pentru mine si n-o sa ma uiti prea curand..
-pentru toate momentele traite si lucrurile peste care am trecut...
-pentru ca m-ai salvat cand nimeni nu a vazut ca aveam nevoie de asta..
-pentru ca m-ai tinut in brate si mi-ai spus ca impreuna trecem peste orice obstacol..
-pentru ca ai fost romantic intr-un mod in care nimeni nu stie sa fie..
-pentru ca m-ai inteles...
-pentru ca te inteleg chiar daca uneori nu imi dau total silinta.,.
-pentru ca am vazut ce inseamna viata fara tine..
-pentru ca fiecare secunda in care respir fara tine langa mine am impresia ca o sa fie ultima..
-pentru ca ma simt deconectata de tot ce credeam ca e al meu..
-pentru ca stiu ca ai nevoie de mine chiar daca ti-e greu sa o recunosti..
-pentru ca eu am nevoie de tine sa ma tin de mana cand totul devine prea greu..
-pentru zilele alea in care stateam amandoi si ne uitam la filme tinandu-ne in brate..
-pentru toate clipele in care mi-ai spus ca ma iubesti si am simtit ca asa este..
-pentru ca iubirea nu dispare..
-pentru ca am ajuns sa fiu puternica doar ca sa nu recunosc ca ma doare..
-pentru ca am ajuns sa nu mai am emotii doar ca sa nu vada nimeni cat ma macina durerea...
-pentru ca am ajuns sa nu mai vorbesc pentru ca nimeni nu stie cum sa vorbeasca cu mine..
-pentru ca ai fost singurul care m-a inteles...
-pentru ca n-am crezut in destin , dar tu esti parte din destinul meu si am stiut-o mereu...
-pentru ca stiu ca te-a durut la fel cum m-a durut si pe mine..
-pentru ca porti o masca ca si mine...
-pentru ca se spune ca atunci cand iubesti lasi persoana de langa tine sa plece daca asta isi doreste, pentru ca eu te-am lasat sa pleci din cauza ca te iubesc si te-am inteles...
-pentru ca inca cred in tine din cauza ca tu m-ai invatat sa cred in mine...
PENTRU CA LOCUL TAU ESTE LANGA MINE...

joi, 4 august 2011

Drumul meu spre mare

Cateva nopti la rand m-a inebunit un simplu vis, m-a obsedat doar o idee: sa plec la mare.


In cel mai frumos vis al meu eram eu si el si viata parea doar o picatura intr-un pahar cu apa...


Nisipul imi mangaia talpile picioarelor facandu-ma sa simt fiecare graunte de eternitate pe care calcam , apa de un albastru pur si magnific era tocmai la o temperatura potrivita cat sa nu-mi faca trupul sa tremure iar el era chiar langa mine tinandu-ma de mana.


Anul acesta marea e inca acolo, dar eu sunt aici...


Anul asta el e la mare, eu sunt inca aici...


In casuta mea de pe plaja, unde vantul bate sa-i spulbere acoperisul, dar ea rezista eroic as vrea sa locuiesc doar pentru saptamana asta...sa-l vad cum se plimba pe plaja si admira marea cu ochii lui mai verzi ca iarba in plina primavara..


O singura zi as vrea sa nu mai fiu eu aici, el acolo, marea departe de mine...


Nici cea mai frumoasa zi nu se compara cu zilele in care eram doi..pe vremea cand lucrurile erau simple iar certurile nu incepusera...


Eu, tu si marea...te rog Doamne doar o zi..

duminică, 31 iulie 2011

Prietenii adevarati

E important in viata sa nu iti pese prea tare de oamenii din jurul tau pentru ca la un moment dat toti profita de naivitatea si bunatatea ta si tu , cu suflet mare, vrei sa ii ajuti crezand ca vreodata, intr-un viitor apropiat, o sa-ti intoarca si ei favoarea.
Este un mod bun de a reusii in viata sa crezi doar in tine.
Cand oamenii te vad ca ai succes brusc incepi sa ai mai multi prieteni ca niciodata, brusc telefonul suna non stop si toti vor sa te vada sau sa te felicite. Cand drumul este alunecos, acestia se pierd in zare.Asa cum au venit au si plecat. Sau de multe ori , dupa o perioada incep sa iti ceara sa ii ajuti si sa le ridici si lor cariera.
Cand spun ca am doar 3 prieteni adevarati, o spun din suflet.
Am mereu amintiri despre asa zise persoane care mi-au spus si s-au jurat si mi-au plans in fata ca ei sunt prietenii mei si niciodata n-ar putea sa plece de langa mine si chiar nu stiu cum se face , dar tocmai astia au plecat primii.
Cand e mai greu,cativa stau langa mine.Cand e soare, multi ies la suprafata.Pacat ca nu imi place minciuna si prefacatoria.
In concluzie, analizati-va atent prietenii pentru ca s-ar putea sa aveti surprize si tocmai persoanele care le credeti mai putin prieteni sa va fie adevaratii prieteni.

joi, 28 iulie 2011

Totul imi iese bine tocmai cand nimeni nu ma crede in stare

Toata lumea spune numai lucruri negative despre independenta la o varsta fragila.
Oare de ce nu intelege nimeni ca independenti suntem din nastere? Venim singuri pe lumea asta si fara nimic si exact asa o sa si plecam...
Vor sa omoare toata creativitatea si gandirea pentru sine...
Am o varsta frageda,dar o minte mai cultivata decat multi oameni care se cred trecuti prin viata ..
Eu cred in independenta, cred ca toti ne dorim libertatea si frumusetea de a ne ridica singuri din mocirla in care societate ne arunca pentru ca numai asa poti aprecia ceva..
Fericirea este o stare de spirit.
Am motive sa cred ca noi toti ne subestimam..
Dupa cine astepti sa iti iei viata in piept? Dupa mama, tata, frati, prieteni? Ei toti n-or sa-ti dea drumul niciodata pentru ca ei reprezinta controlul si ordinea din viata ta..
Am invatat sa am rabdare pentru ca totul imi iese bine cand nimeni nu ma crede in stare..
Minti si nimeni nu stie de ce? E in ordine, eu te inteleg. Minciuna inseamna mai intai talentul stralucit de a te mintii pe tine inainte de a-i mintii pe altii.Toti mintim, e mai usor asa. Infruntam realitatea cu mai multa patima daca avem si o minciuna in spate.
Credeam ca dreptatea si adevarul au rostul lor ,dar singurul adevar este ca toata lumea te invata sa minti in epoca asta.
Cred in mine, eu si el credem in mine.
N-am nimic al meu inafara de mintea si inima asta ce imi bate in piept si tocmai de aceea o sa reusesc mai multe decat au reusit toti oamenii din jurul meu. Eu cred in propria reusita nu in parintii ce in vremurile acestea cred ca ei sunt indispensabili in reusitele copiilor.
Nimeni nu e perfect.Eu sigur sunt departe de perfectiune si tocmai imperfeciunea asta face diferenta intr-o lume prea comuna si identica.

miercuri, 27 iulie 2011

Eu sunt stapana vietii mele.

M-am intrebat de multe ori in ultima vreme cum pot oamenii sa isi renege propria inima? Cum pot sa plece de langa cineva stiind ca este persoana potrivita?Cum sufletul le spune ceva si ei aleg sa isi urmeze cel mai sigur drum al ratiunii?
Suntem tineri, avem toata viata in fata. Avem zile, luni, ani. Oare?
Ne-am intalnit prea devreme, trebuie sa mai traim, sa mai cunoastem si alte persoane. Oare?
Avem vise, ambitii.
Judecam iubirea dupa anii care ii avem in spate nu dupa momentele si sentimentele noastre, nu dupa cum ne transforma si ne modeleaza.
Neglijam sufletul doar pentru ca epoca in care traim este una in care banul este mai important decat copii, familie, iubire, prieteni...orice.
Ne uitam in urma noastra si ne plangem de mila doar din simplu fapt ca nu putem sa renuntam la control.
Viata mea si a nimanui nu este a cuiva, chiar daca cineva mi-a dat viata nu este a lor. Viata mea este doar a mea pentru ca eu sunt stapana sufletului meu , propriul capitan al navei cu care infrunt valurile ce imi ies in cale.
Iubirea nu este ceva ce putem controla, putem doar spera la ea.
Omul modern a uitat ce inseamna sa fi cu adevarat om.Scuzele gen: astea sunt vremurile in care traim , a schimba ceva inseamna a crea haos etc sunt simple scuze. Omul modern adora epoca in care traieste, adora uratenia in care traieste si intunericul ce il inconjoara. Omul modern este departe de orice definitie posibila a omenirii. Omul modern eclipseaza bunatatea prin puterea banului si ascunde frumusetea in spatele efectului de turma.
Cine a spus ca nu pot face diferenta in viata mea nu m-a stiut si nu ma va stii niciodata.
Parinti, prieteni, colegi...din atatia oameni in jurul meu este greu de crezut ca unul singur m-a vazut asa cum sunt eu in realitate.
Am parte de cei mai frumosi ani si nimeni nu imi poate lua speranta unei zile de maine mai bune.
Daca el a plecat pentru moment, inca am in ce sa sper...pentru ca stiu ca se va intoarce langa mine. N-am mai simtit in viata mea ca e ceva mai mare in Universul acesta ce ma leaga de o alta persoana si totusi este adevarat sentimentul.
Iubirea mea este eterna pentru ca eu si sufletul meu suntem eterni.

luni, 25 iulie 2011

This isn't a love story.This is a story about love.

S-a uitat la el si pentru o secunda nu l-a putut recunoaste.Era acelasi om si totusi nu se simtea la fel de bine in preajma lui, era ca si cum magia disparuse. Se indrepta spre locul unde il vazuse stand ultima data in parcul care odata le fusese atat de drag si cand il zari ratiunea i-a spus sa plece de acolo iar inima sa fuga spre el. Dar cum sa mai aiba incredere in el? Cum sa se mai uite in ochii lui si sa il creada ca ii spune ca o iubeste?
Prinsa intre doua alegeri, ambele probabil gresite, se hotara sa se duca la el. Se aseza pe banca si fara sa il priveasca stia cum este imbracat, cu ce parfum si-a dat chiar si faptul ca atunci cand a plecat de acasa a uitat inca o data sa se barbiereasca.Stia fiecare detaliu despre el, dar nu stia ce simte.
-Nu stiu de ce, inca, nu pot sa-mi vad de viata mea.
-Poate ar trebui sa te relaxezi.
-Si sa astept sa isi faca soarta urmatoarea mutare in viata mea?
-Poate.
-De ce te-ai intors?
-Imi place aici.
-De ce acuma?
-Am simtit ca este momentul potrivit.
-Vrei sa spui, ca a trecut destul timp, nu?
-Da..
-Poate nu destul cat ar fi trebuit.
-Inca nu poti renunta?
-Tu poti sa renunti de propria inima?
-Incerc uneori.
Fata continua sa se uite la pomii infloriti si copii ce alergau prin parc, stia ca el disparuse de pe banca aceea.De fapt stia ca in ultima vreme conversatiile cu el devenisera tot mai dese, dar ca el era doar o proiectie a imaginatiei ei, o amintire pastrata vie in suflet si minte.
Intoarce-te la mine, mai mult decat viata te-as iubii.

sâmbătă, 23 iulie 2011

Fresh start

De azi inainte Naufragiat in inima ta o sa posteze numai articole ce nu mai privesc viata sa.

Povestile vor fi pur fictive si daca va plac o sa ma bucur enorm.

Cred ca talentul adevarat se deosebeste de talentul cultivat prin simplul fapt ca unul scrie din suflet si celalalt din imaginatie.

Am de acum incolo placerea de a va prezenta o noua fata a acestul blog.

Sper sa va placa articolele cat si noua imagine.

Astept comenturile voastre cu privire la aceasta schimbare.

Semnat:Naufragiat in inima ta.

miercuri, 20 iulie 2011

Oficial imi merge "bine"

Sunt cu adevarat si iremediabil revoltata.




Nu mai suport oamenii care cred ca numai si numai ei au dreptate. Adica helloooooo pana la urma nu esti singur pe Pamant si poate mai si gresesti din cand in cand, ce e asa rau in a asculta si pe altcineva sau a lua in considerare o alta parere?




Nu mai suport oamenii care fac presiuni psihologice. Pana la urma suntem oameni nu animale si nu trebuie sa fim controlati de nimeni si nimic.




Nu mai suport ploaie..mereu ma deprima si ma face sa ma gandesc la poeziile lui Bacovia in care totul e asa trist si gri .




Nu mai suport sa se supere toata lumea din nimicuri, gen: azi nu imi gasesc rujul preferat sau azi vreau sa fac glume tampite si apoi sa ma supar tot eu..Treziti-va oameni buni !!!!




Nu mai suport prietenii care e fapt nu sunt prieteni . dar pretind ca sunt ca sa afle nu stiu ce barfe si sa te mai intrebe cate ceva care stiu ca te doare dar pretind ca nu stiu etc etc..




Nu mai suport ignoranta..




Nu mai suport sa ma uit la seriale si sa pretind ca sunt ok cand eu de fapt nu sunt ok...




Nu mai suport sa zic la toata lumea ca sunt fericita cand eu de fapt traiesc cele mai triste momente din viata mea..




Nu mai suport sa aud: o sa fie bine...bineeeeeee vreau sa fie bineeeee....




Nu mai suport sa vad ca nimanui nu ii pasa...




Nu mai suport sa stiu ca nu e nimeni acolo cand vreau vorbesc cu cineva...




Nu mai suport NIMIC...

luni, 11 iulie 2011

Un vis. O speranta.

Am crezut, am vrut, am sperat sa fie mai usor cu fiecare zi ce trece. Am visat la frumusetea relatie noastre, o relatie noua in care totul sa fie bine si sa ne intelegem.

Am incercat din tot sufetul meu sa fiu acolo langa tine, am vrut sa ma lasi sa intru in sufletul tau asa cum te-am lasat eu sa privesti in sufletul meu. Am insistat sa ajung sa te cunosc, dar undeva pe drum doar eu am fost cea care te-a lasat sa vezi cine sunt si ce insemn.

Nu stiu sa fiu fara tine.

Zilele astea in care totul ar trebui sa devina mai usor pur si simplu nu exista.

Lucrurie n-ar trebui sa fie atat de complicate, iubirea ar trebui sa fie simpla si fara granite, fara ziduri inaltate de niciunul dintre noi.

De fiecare data cand as vrea sa iti spun tot ce gandesc inalti un zid.

De fiecare data cand vorbesti cu mine inalt eu alt zid pentru ca mi-e frica...frica sa pleci intr-o zi si sa nu mai stiu cine esti.

Oamenii se schimba..este in ordine sa fie asa ..dar ar trebui intotdeauna sa isi aminteasca cine au fost...poate persoana aceea era cu mult mai buna si mai intelegatoare, poate putea sa realizeze mai mult sau poate doar putea sa iubeasca neconditionat.

Nu mai stiu cine sunt...undeva pe drum mi-am pierdut calea..

Nu mai stiu sa revin de unde am plecat..ma doare prea tare..

Inchid ochii si oricat ar trece timpul de repede ma simt somnambula..ca si cum eu nu mai trec prin timp..doar m-am oprit acolo undeva si am decis sa raman...

Am un vis care imi apare in minte neincetat...un vis in care noi doi inca suntem impreuna

E visul meu si n-o sa renunt la el...inca mi-e dor de tine

Iar cat timp o sa-mi lipsesti o sa tin aproape de mine fotografiile cu noi..pozele acelea ce ascund 1000 de povesti traite de noi doi si sentimentele surprinse...

Cat timp eu cred in tine...iubirea noastra n-o sa moara niciodata

Ajuta-ma sa-mi gasesc calea iar spre tine..

Mi-e dor de noi.

miercuri, 29 iunie 2011

Nu-mi spune ca nu ma poti ierta.Nimeni nu este perfect.

Intr-o zi ca astazi am realizat ca oamenii pot avea tot ce isi doresc daca stiu ce sa aleaga.

Am revazut in mintea mea omul care am fost inainte sa cunosc toate persoanele din viata mea si am plans dupa omul acela, am plans dupa fericire si prieteni adevarati, dupa bunica mea , dupa matusa mea ...dupa toti oamenii care au fost de 100 de ori mai buni decat altii si la momentele acelea nu am stiut sa apreciez. Le-am luat ca pe ceva garantat si am ramas fara ele doar pentru ca am fost o egoista si am crezut ca merit totul.

Adevarul este ca probabil daca un singur om n-ar fi aparut la momentul potrivit as fi inebunit cu siguranta si nu neaparat de singuratate cat de durere.Dar a venit si a fost acolo si acuma inca este acolo, dar nu in acelasi mod.

De la o secunda la alta totul se schimba.

De la o zi la alta istoria se scrie si se rescrie.

De la o luna la alta lucrurile trec pentru a ramane in trecut si a face loc prezentului.

M-am bucurat pentru multe momente bune si pentru multe zambete, pentru lacrimile de bucurie ca intalnisem iubirea vietii mele si pentru ca am crezut ca intotdeauna va fi acolo langa mine indiferent de situatie, oameni, obstacole.

Poate m-am inselat in multe situatii sau cu privire la anumiti oameni,dar stiu ca nu m-am inselat cand mi-am dat inima.Inima mea nu mai este la locul ei...

Nu mai incerc sa ma scuz, sa spun ca lucrurile puteau fi altfel...probabil exact asa trebuiau sa fie.

Nimeni nu este perfect, eu mai ales..

Am gresit , am mintit, am fost egoista , am spus lucruri care acuma le regret, mi-am pus singura piedici dar niciodata nu am vrut sa distrug iubirea noastra.

Daca mai conteaza in viata asta sau in oricare alta dupa asta imi pare rau...imi pare rau ca nu am fost cine puteam sa fiu , imi pare rau ca nu m-ai lasat sa fiu acolo pentru tine, imi pare rau ca niciodata zilele petrecute departe unul de celalalt n-or sa se mai intoarca, imi pare rau ...

Te iubesc, intotdeauna o sa fi al meu!

vineri, 17 iunie 2011

Eclipsa de sentimente

Iubirea adevarata?

Iubirea adevarata, asa cum o vad eu, este dificila, complicata, plina de pasiune, nebuna dupa adrenalina si fara de sfarsit.

Pana la urma cine mai iubeste asa in zilele noastre? Stiu ca pare uneori greu de crezut ca oamenii inca mai sunt capabili de sentimente reale , eu am iubit si inca iubesc in felul acesta. Ce inseamna sa spui cuiva "te iubesc" daca nu o spui din inima? Daca pentru tine n-are nicio semnificatie? Nu..eu una nu pot fi asa. Eu nu cred in multe lucruri in viata asta si am o groaza de imperfectiuni , dar nu ma pot ascunde de inima mea oricat de tare ma striga ratiunea sa ma opresc din plans si sa fac un pas in fata pentru mine si pentru fericirea mea.

Mi-e frica de multe lucruri ,dar sa ma indragostesc nu mi-a fost. Apoi pe parcurs, cumva , fara sa-mi dau seama l-am pierdut . Nu am stiut sa tin de fericirea mea .Nu am stiut sa invat sa fiu fericita.

Mereu am vazut ce este mai rau in oameni, modul in care ranesc, modul in care pot sa te manipuleze si sa rada de tine . Am vazut numai si numai lucruri negre in fata mea si nu m-am asteptat vreodata sa am incredere in cineva, dar am avut si inca am incredere. Incredere ca ziua de maine poate o sa fie mai buna. Incredere in mine. Incredere ca daca iubirea asta e asa cum simt eu ca este n-o s-o pierd niciodata. Incredere ca acolo cineva ma iubeste si nu o sa renunte niciodata la incercarea de a ma face sa zambesc.Incredere ca intr-o zi chiar o sa zambesc.Incredere ca poate maine n-o sa mai trebuiasca sa rad fals si sa spun ca sunt bine, cand eu de fapt poate sunt trista si suparata.

Eu am incredere ca toate lucrurile care ni se intampla in viata sunt bune, chiar si atunci cand nu par. Eu am incredere in sentimentele mele pentru ca stiu ca sunt mai puternice ca orice fapta sau vorba aruncata aiurea.

Ai uitat de mine? Eu n-am uitat de tine.

Trezeste-te pana nu e prea tarziu si pierdem singurul lucru pe care l-am avut: iubirea noastra. A fost si este reala sa stii.

Aud un ecou care ma striga tot mai tare..

duminică, 29 mai 2011

Astazi mi-e dor de tine mai mult ca niciodata...




Lipsa noastra de comunicare face rani adanci in inima mea.

Ma terorizeaza sentimentul asta de iubire ce il simt cuibarit atat de adanc in sufletul meu.


Mai intens ca niciodata simt teama cum rupe din mine fasii adanci de carne pentru ca mai apoi sa le arunce intr-un lac neobisnuit de albastru si rece pentru a ingheta in mine orice sentiment oemenesc.

Imi justific purtarea intr-un mod bizar si neconcludent.


Fac apel la destin doar ca sa nu ma simt vinovata ca n-am facut nimic sa ies dintr-o situatie complicata, dintr-o existenta superficiala si fantasmagorica.

Nu ma percep ca fiind o persoana normala, din contra sunt exact pe dos.Un om scandalos de plin de idei , superstitii , prejudecai, ratiuni duse la limita si care are mereu ceva de comentat.

Recunosc ca am un temperament nefericit si sufar cand sunt contrariata .


Imi lipsesc momentele noastre de tacere. Momentele in care ne plimbam tinandu-ne de mana si simteam ca toata lumea e a mea, ca nimic nu ma mai poate face sa sufar, ca tu o sa fi mereu acolo langa mine.


Acuma unde esti? Ce destin e asta , sa ne faca sa ne intalnim cand aveam mai mare nevoie de tine si sa ne desparta cand am nevoie mai multa ca niciodata de tine.


Mi-e dor sa te uiti la mine , de ochii tai .

Mi-e dor sa ne certam si sa-mi spui ca tu nu te certi cu mine doar imi explici ceva.


Mi-e dor de banca aia.

Mi-e dor de tine si as vrea sa fi aici, sa nu mai lasi pe nimeni si nimic sa ne desparta.


Mi-e dor sa te simt ca lupti pentru mine si sa lupt si eu pentru tine.

Mi-e dor de noi....


Imi gasisem o mie de scuze formidabil si perfect formulate , dar in sufletul meu as fi vrut sa te ma convingi sa las totul pentru tine, sa fiu fericita.Vroiam sa te ascund in sufletul meu si sa nu te mai las sa pleci, dar tu ai vrut sa pleci....tu ai vrut sa fiu tare...dar eu sunt slaba scumpule, sunt ridicol de slaba si fara curaj ca o frunza batuta de vant...

Vin-o inapoi ..mai mult decat viata te-as iubii.




sâmbătă, 21 mai 2011

O ultima pasare spin va canta pentru noi..

Il tinea de mana atat de strans incat degetele o furnicau de durere, dar oricat de mare ar fi fost durerea nu i-ar fi dat drumul, nu putea sa-l mai piarda inca o data. Ii transpirasera palmele si degetele o chinuiau tiranic, dar nu putea sa ii dea drumul, nu vroia. Parul incepuse sa i se onduleze de la brobonitele de transpiratie ce ii alunecau pe fata, dar nu mai conta.In seara aceea nimic nu mai conta in afara de el.Tot ce era important era ca se afla acolo cu ea, ca se tineau de mana, ca dansau amandoi.Melodia ce se auzea era armonioasa, un tango lent iar perechile se miscau suav pe ringul de dans.Noi doi cei mai perfecti dintre toti, intr-un cadru imperfect.
Se uita in ochii lui si vedea totul, vedea o viata perfecta impreuna.Felul cum o tinea in brate o ametea de fiecare data si ii dadea putere sa spere.
Cand luminile s-au aprins, muzica s-a oprit iar ea a deschis ochii.Mana nu o mai durea iar sudoarea de pe fata ii disparuse.Era in patul ei cu cearsafuri albe cu flori .Pumnul il tinea strans de de patura iar ursuletul ii cazuse pe jos.Fusese doar un vis, o realitate imaginata doar de ea.Nu a fost niciodata acolo, nu dansase cu ea, nu o tinuse de mana , nu venise sa-i bata la usa si sa-i spuna cat de dor ii este de ea, nu era acolo dar ii simtea tiranica prezenta in suflet.
Nu a fost real pentru altcineva,dar a fost pentru ea.Atunci cand noaptea vine isi traieste a doua viata alaturi de el, o viata dupa care a tanjit de mult si in fiecare dimineata se trezeste fericita iar asta e tot ce conteaza.
Oare exista o astfel de iubire?
Eu sunt de parere ca iubirea gaseste mereu un mod de a se adapta circumstantelor .
Exista o astfel de iubire pentru ca atata timp cat eu exist o sa existe si ea.

joi, 5 mai 2011

Suflete pereche

Suflete pereche.
Se spune ca unele persoane sunt conectate intre ele, chemate de un ecou stravechi ce traverseaza secolele,deceniile,anii, viata insasi.
Se spune ca cei mai puternici oameni sunt oamenii care au simtit suferinta, oamenii care fara sa ceara sau sa doreasca au devenit mult mai constienti.
Se spune ca cele mai mari imperii au cazut nu din pricina razboaielor, ci din pricina iubirii.
Se spune ca templele inca au ceva magic , inca pastreaza frumusetea antichitatii si a lucrurilor simple care au existat acum ceva timp.
Se spune ca frumusetea o poti cunoaste numai atunci cand te recunosti si te coenstizezi pe tine ca persoana, ca parte a unui puzzle mult mai mare si mai complex.
Se spune ca cele mai frumoase peisaje au fost vazute in cele mai grele momente, cele mai interesante povesti au fost spuse in momente de cumpana .
Omul are nevoie de siguranta, are nevoie sa se vada pe sine, are nevoie sa creada in el pentru a putea sa arate si celor din jurul sau frumusetea existentei sale.
Se spune ca atunci cand incetezi sa mai cauti gasesti lucrul mult dorit imediat, dar cumva intr-un mod straniu realizezi ca nu mai este ce iti doresti.
Se spune ca iubirea este tot ce ne putem dorii si niciodata nu poate fi ceva mai adevarat decat acest lucru, fara ea nimic nu este, nimic nu se leaga.
Se spune ca Universul ne ajuta atunci cand ne dorim ceva.
Se spune ca energia din noi este ceva atat de puternica incat am gasit ura , un mod de a ne elibera de stresul si frustrarile zilnice.
Se spune ca totul este relativ.
Se spune ca ziua de maine s-ar putea sa nu mai vina si atunci ar trebui sa profitam atat cat putem de ziua care inca o avem, de ziua care o controlam si o simtim.
Se spune sau mai exact Eu spun ca tot ce am crezut pana acuma nu s-a dovedit a fi exact ceea ce am sperat sa fie , este uneori chiar mai bine de atat, desi nu am tot ce imi doresc realizez ca a avea totul este de fapt doar o idee, ceva abstract in mintile noastre conduse de emotii. Eu n-am totul, de fapt acum n-am nimic si totusi este ok asa.
Tu...stiu ca o sa ma auzi si peste veacuri intregi....
Inima mea te striga si n-o sa inceteze niciodata....
Sufletul meu pereche...o sa ne mai intalnim.

duminică, 1 mai 2011

In capcanele temerilor mele

M-am intrebat adesea ce simte un om cand tot ce a avut vreodata, tot ce a inteles, tot ce a vrut si in tot ce a crezut vreodata pur si simplu dispare. Cum e sa simti ca totul iti fuge de sub picioare si tot ce vrei sa faci este sa plangi? Cum e sa nu mai crezi in nimic, dar sa speri ca ziua de maine sa te rasplateasca pentru tot ce ti-a luat viata?
Nu sunt o persoana importanta, sunt chiar extraordinar de importanta. Si nu trebuie sa fiu importanta pentru cineva anume..nu..sunt importanta doar pentru mine si daca altcineva o sa ma mai vada la adevarata mea valoare atunci o sa fiu importanta si pentru acea persoana.
Nu caut sa ma plang...nu cer indurare sau mila de la viata. Nu conteaza toate greutatile, nu conteaza obstacolele, nu conteaza nimic in afara de faptul ca ma simt mai vie ca niciodata.
Eu cred in destin, cred ca toate lucrurile se intampla cu un scop . Totusi, viata si soarta ne-o mai facem si singuri.
Suntem ceea ce gandim, fiecare sentiment, fiecare gand al nostru ne face speciali, ne individualizeeaza, ne creaza o lume aparte, ne indruma, ne cere sa fim la inaltimea asteptarilor.
Eu sunt ceea ce gandesc. Eu sunt ceea ce simt.
Eu nu sunt nimeni fara iubirea ce-o port in suflet.
Totul o sa fie bine Naufragiat in inima ta, nimeni si nimic n-o sa te doboare. Apoi oglinda se sparse. Totul a fost doar un vis....as vrea sa cred asta.

sâmbătă, 16 aprilie 2011

Hearts are made to be broken

And all I can hear is : YOU CAN DO IT...I BELIVE IN YOU BABY ....You are my motivation.. You said I can be extraordinary.. You tought me how to fight with me ..how to understand what I am all about You were there for me when I needed you the most. You made me belive I can do anything.. You can help me breathe again although I cried so many times because of you, because of me... My world is crashing all around me... My hope is gone..but... When all goes to black I won't stop cuz' I can find you in the shadows.. [Try to control me...I am sure you'll do your best ] [I hope you'll never again see how much I am hurting ] [I MISS YOU]

vineri, 18 martie 2011

Hay magazine

Cea mai noua revista din Romania.
Cititi, este o gura de aer proaspat printre atatea lucruri urate si atatea scandaluri.
www.haymagazine.ro

miercuri, 9 martie 2011

One question

Ascultam astazi Pink si fara sa vreau mi-a ramas in cap o melodie superba.Melodia se numeste heartbraker iar cel mai tare vers al ei suna exact asa:
Are you my greatest love or disappointment in my life?:x

joi, 3 martie 2011

3 martie 2011

Today...it would have been our anniversary.
Happy birthday honey....

Rutina..o alt fel de dependenta.

Rutina.Acesta este cuvantul care ne guverneaza viata si fiecare secunda a existentei noastre efemere.Oamenii se trezesc dimineata, se spala pe dinti, isi iau micul dejun, pleaca la serviciu sau scoala, vin acasa de obicei foarte obositi si fara prea mult chef de discutii, urmaresc ceva la televizor sau la calculator si apoi se duc sa doarma doar pentru a incepe o zi identica in dimineata urmatoare.
Unde sunt visele si idealurile fiecarui om? Unde se ascund dorintele de aventura, de necunoscut? Omul a ajuns atat de legat de tabieturile si rutina zilnica incat a uitat sa mai traiasca in adevaratul sens al cuvantului. Totusi, cum putem evada din aceasta inchisoare creata chiar de mainile noastre? Cum sa aratam o alta fata a noastra cand oamenii s-au obisnuit cu aparentele afisate, niste aparente in care credem poate si noi..
Lucrurile sunt intotdeauna simple insa noi ne luam libertatea de a le complica. Evadarea din rutina incepe cu pasi mici, dar siguri. Un prim pas poate fi chiar ora la care te trezesti dimineata, poti de acum inainte sa iti setezi ceasul sa sune cu o jumatate de ora inainte de ora ta obisnuita la care te trezesti si sa-ti rezervi acea jumatate de ora tie. Poti intr-o zi sa te duci la scoala sau la serviciu cu autobuzul sau metroul in loc de automobilul personal ca in toate zilele. Poti sa te opresti in fata unui magazin in care nu ai avut niciodata curajul sa intri pentru ca il considerai prea scump sau fitos si sa arunci o privire, ai putea fi uimit de rezultate.
Nu acceptati sa nu cresteti la adevarata voastra valoare. Nu lasati rutina si obiceiurile sa va transforme in niste roboti. Deschideti ochii, lumea este mult mai mult decat rutina in care ne blocam cu totii la un moment dat.

sâmbătă, 12 februarie 2011

Am invatat multe de-a lungul timpului

De ceva vreme n-am mai facut nimic din lucrurile care imi plac la nebunie( citit,scris,poze etc) si am ranit si am fost ranita de multe persoane,dar pot spune ca am invatat ceva. Toate lucrurile astea care mi se intampla inca fac din mine un invatacel,o persoana care abia acuma incepe sa vada cum este viata si ce se poate intampla daca nu stii ce vrei. Lucrurile marunte nu ne aduc niciodata bucurie desi tocmai acolo se ascunde frumusetea,iar lucrurile mari care sunt asteptate de la noi de obicei nu se petrec pentru ca suntem prea ocupati cu cele mici si detaliile .
Cea mai mare lectie pe care cineva o poate primii este sa invete sa traiasca in fiecare zi cu zambetul pe buze chiar daca are inima sfasiata in sute de mii de bucatele.Credeam ca pot sa am incredere,sa imi pun baza in oameni,credeam ca am terminat-o cu dezamagirile cu amagirile cu toate tampeniile adolescentei ,dar observ putin indignata ca niciodata lucrurile nu se schimba atata timp cat gandirea ramane la fel..schimba-ti modul de gandire si poti sa faci lucruri marete,poti intelege ce pana atunci n-ai inteles.
Am cerut iertare pentru multe lucruri,pentru multe cuvinte aruncate uneori mai mult la intamplare decat la tinta insa iertarea nu ajuta la nimic.Cel mai bine e sa nu faci lucrurile prost din capul locului,sa nu spui tampenii sa nu iubesti cu tot sufletul.Nimic nu poate schimba amintirile,lucrurile frumoase sau clipele pline de durere.
Nu asteptati sa spuneti ca va pare rau pana cand este prea tarziu...
Nu raniti persoanele la care tineti ...
Nu spuneti lucruri in care nu credeti...
Nu va razbunati pentru ca nu ajungeti nicaieri...
Nu criticati,nu judecati pur si simplu iubiti...
Nu plangeti daca puteti zambii...
Nu uitati lucrurile frumoase...
Nu puneti la inima vorbele urate...
Nu fiti ceea ce nu sunteti..
Nu uitati ca suntem oameni..iar oamenii gresesc...si nu gresesc doar o data,gresesc in fiecare zi a vietii lor...

vineri, 4 februarie 2011

No more sadness

No matter how hard it is I will learn every day how to smile again!
No more sadness.
No more happy endings.
No more tears.
No broken heart.
Give me a smile,give me a pocket full of sunshine cuz I am done being sad.

luni, 31 ianuarie 2011

Merit sa sufar...

Mi-am legat aripile de o piatra si le-am ordonat sa nu se mai zbata,sa nu mai incerce sa se elibereze dintr-o inchisoare necesara,sa nu mai ma implore,sa nu mai tipe si sa nu mai planga.
Mi-am ascuns sufletul de mine si de cei din jurul meu doar pentru ca asa am crezut ca n-o sa sufar niciodata si apoi mi-am dat seama ca uneori suferinta e necesara pentru a putea invata unele lucruri si i-am dat drumul sufletului meu din cusca in care il tinusem atata amar de timp si l-am lasat sa fie ranit de mine .
Mi-am scos masca care o purtasem atata timp si am lasat-o sa-mi cada cu teama din mana si apoi in drumul meu grabit spre viata am calcat-o,sfaramand-o in mii si mii de bucatele care uneori le privesc timida si incerc sa le pun la loc ..
M-am temut de viata mai rau decat orice altceva si n-am trait cu adevarat niciodata
Eu..tu..noi..suntem una si acceasi finta dar eu ranesc,eu sunt facuta sa dezamagesc si oricat de mult as incerca mereu fac pe cineva sa sufere,dar niciodata mai rau decat pe mine ...niciodata suferinta mea nu se compara cu suferinta oamenilor din jurul meu...niciodata eu nu pot spune ca am fost cu adevarat fericita dar am incercat sa fiu...probabil tristetea e o stare de-a mea,e una cu mine,sunt insusi eu..
As vrea o singura data sa inchid ochii si apoi cand sa-i deschid sa simt fericirea cum ma inunda ,cum devine o parte din fiinta mea .

vineri, 7 ianuarie 2011

Visele mele au parfum de realitate

Cum sa ai succes intr-o lume ahtiata dupa imbogatirea rapida si cat mai putina munca depusa in acest proces?Cum sa mai poti sa visezi intr-o lume mult prea concentrata pe slujbe mediocre si fite?Cum sa mai crezi ca poti sa fi cineva in ziua de astazi cand toata lumea nu face decat sa ramana in umbra,sa aiba numai strictul necesar si sa nu depaseasca nici macar o limita ?
Eu nu mai vreau sa aud de vise spulberate si lacrimi varsate pentru vise neindeplinite.Pana la urma visele raman la stadiul de vise pentru ca noi le permitem sa faca acest lucru,pentru ca noi nu vrem sa facem un mic pas in fata si sa cream o noua etapa,un nou stadiu al visului.
Am si eu visele mele si inca multe au ramas in stand by pentru ca pur si simplu nu am gasit inca modalitatea de a le transforma in realitate,dar visele mele nu or sa zaca in mintea mea la nesfarsit pentru ca am ambitia necesara sa fiu un om care are ceva de spus.
Candva credeam ca sa ai o slujba importanta este totul.Credeam ca orice lucru se poate realiza daca ai gasit o slujba care sa iti ofere un salariu mai mult decat bine platit cu care sa iti cumperi absolut tot ce vrei ,dar vad in jurul meu oameni bogati si nefericiti si atunci ma intreb daca oare merita ? Merita sa faci ceva ce te face nefericit doar pentru a avea niste lucruri materiale? Eu am ajuns la concluzia ca viata este o serie de alegeri,ca uneori este greu sa stii ce usa sa alegi cand vezi atatea variante dar ca indiferent ce alegi lumea n-o sa se opreasca din mersul ei firesc.
Tot ce imi doresc pot sa am ,dar oare ce imi doresc? Oare eu ce talent am?
Sunt un copil care viseaza.
Oare visele mele stiu ca le strig si le urmaresc?

luni, 3 ianuarie 2011

Nu mai stiu sa zambesc

Vreau momente unice sa le prind in palma mea si sa nu le mai dau drumul niciodata,sa simt ca ma inunda fericirea si visele imi devin realitate,sa simt ca visele sunt mai frumoase ca realitatea si mai demne de pretuire.
As vrea numai pentru o secunda timpul sa se opreasca si sa pot imortaliza totul..nici macar o clipa sa nu devina amintire,sa ramana un simplu prezent fara trecut sau viitor.
Cum sa nu zambesc chiar daca nu e usor? Cum sa las eu zambetu asta sa dispara? Niciodata nu a fost asa si totusi atunci cand o usa se inchide cu siguranta o fereastra se deschide,iar daca si fereastra sta inchisa intotdeauna pot sa sparg un geam ..intotdeauna o sa fiu asa si intotdeauna o sa ma simt unica ..
Eu n-am avut nimic de impartit cu viata,dar ea a avut ceva de impartit cu mine.Nu sunt suparata ca nu mi-a dat numai fericire pentru ca daca era asa acuma nu mai stiam sa apreciez ,nu as stii sa inteleg de ce unele lucruri nu ies mereu cum vreau eu .Inteleg ca tristetea este necesara si prezenta in viata oricarui om insa unde mai este frumusetea daca ne acapareaza aceasta stare?Cum sa mai scapi de ea cand tu esti insasi suferinta ,cand a devenit una cu tine? Cum sa mai intelegi oamenii cand ei nu inteleg?Cum sa mai pretinzi sa te asculte cand ei nu aud decat ce vor?Cum sa mai ramai unic intr-o lume falsa?
Vreau fericirea sa se cuibareasca in sufletul meu si sa nu mai plece niciodata...