sâmbătă, 30 iunie 2012

A summer love dream

Visez de ceva vreme incoace ca marile mele sperante sa se cladeasca pe un temei cat de cat real si imaginarul sa se spulbere in negura negativismului de care, odata, dadeam dovada cu indarjire. Tinutuisem in sufletul meu iubiri mai mult sau mai putin bune si ma agatasem de sperante si imagini ambigue despre cum ar trebui sa arate prima dragoste, a doua dragoste si asa mai departe. Prima dragoste..ce cuvinte mari. Prima dragoste, sau ce credeam eu despre ea, se desfasoara calm. Tumultul iubirii patimase dupa parerea mea se desfasura undeva dupa 30 de ani si atunci langa un om fascinant si totusi realitatea si imaginatia nu au de multe ori ce cauta impreuna in aceeasi propozitie.
Recunosc ca m-am inselat in multe privinte, in multe aspecte ale vieti si ca la final am ramas doar o flacara care palpaie refuzand sa renunte la cele mai mari dorinte si crezuri ale sale, dar indiferent cat de tare m-as fi inselat niciodata nu o sa abandonez arta scrisului si ideea ca iubirea este mai mult decat o facem noi oamenii sa fie. La ora actuala cand spui" poveste de dragoste" e ca si cum ai spune"" film horror" iar aceasta trista revelatie nu este doar una pasagera .O a doua iubire vine dupa o mare iubire, dupa o mare dezamagire, dupa un mare vis si dupa un film horror cum am mentionat mai sus pentru ca acea iubire va fi una calma sau una cu mai mult tumult ca niciodata . Depinde desigur de om si de caracterul sau, de ambitii si madrie. Eu una cred ca inca nu am ajuns la o a doua dragoste, m-am oprit la prima si cumva am ramas blocata acolo in amintirile unei povesti nici prea reusita nici prea nereusita.
Undeva pe drum am ales sa raman la primul tumult pentru ca am trait cu indarjire si devotament si un respect iesit din comun pentru un om care, desigur, nu merita nici macar o mica parte din toate acestea . Dar am vazut diferenta, am vazut ce inseamna sa ti cu adevarat la un om si cand sa recunosc ca persoana de langa mine este doar un amic , ca sentimentele nu sunt acolo sau ca nervii mei pot ecipsa desigur orice lucru bun care m-a atras initial .
Sunt complicata si tocmai de aceea imi place sa cred ca frumusetea vieti sta in arta de a fi complicat., de a sti cand sa te subestimezi si cand sa accepti laude, cand sa prinzi un vis in maini si sa nu ii mai dai drumul, cand sa renunti, cand sa crezi in tine.
O mare dragoste vine pe neasteptate, mai rapid decat o sageata, mai fascinanta decat orice vis si mai induiosatoare ca orice emotie si tocmai de acceea eu vreau mereu sa am o prima iubire si nimic mai mult langa un om care sa ma inteleaga, sa ma respecte, sa ma iubeasca, sa ma adore si care eu la randul meu sa ii arat aceleasi lucruri inapoi dar nu din rutina ci din suflet, din priviri, din fapte .

vineri, 22 iunie 2012

Pentru ca mereu ma faci sa zambesc


       Vroiam sa imi soptesti romantic la ureche “ te iubesc”, dar tu in schimb ai preferat sa te uiti la mine absent. Stateai in fata mea si nu spuneai nimic, iar cand in sfarsit am crezut ca o sa deschizi si tu gura ai cascat plictisit si m-ai privit in continuare. Trist, sa te vad asa indiferent sau mai bine zis sa incerci sa pari in halul acesta de nesimtit. Nu ma prea impresionezi cand te comporti asa , dar nici total indiferenta nu sunt asa ca incerc eu sa zic ceva , stangaci, in ideea ca poate poate renunti la tacerea aceasta enervanta, dar cum nici tu nu te impresionezi imediat n-am facut nimic in final.
“Gataaaa, mi s-a luat sa ma ti asa in suspans, fara sa stiu ce ai de gand.”
“ Nu am nimic de gand, stau aici linistit si ma uit la tine”
“ Tocmai asta e problema, tu nu stai asa degeaba. Ai patit ceva”
“Nu te mai sufar”
“ Asta o zici serios”?
“ Da cum? Neserios?”
“Bine ma, si acuma spui? Dupa un an jumate?”
“ Acuma m-ai intrebat”
“ Si ce mai astepti..hai pleaca”
“ Pleaca tu ca eu ti-am zis ca nu te mai suport”
“ Nu plec nicaieri”
“ Stai atunci, daca iti place sa ne uitam pe pereti asa aiurea”
“ Imi place”
“ Perfect”
 Si am stat noi asa frumos, ore in sir, intr-o tacere mai mult apasatoare decat enervanta . Nu stiam ce sa fac, poate vorbeai serios si eu chiar trebuia sa plec..chiar nu mai intelegeam. Pana la urma m-a hotarat sa plec, se facuse noapte si nu ajunsesem la nicio concluzie.
“ Unde pleci?”
“ Acasa”
“ Acuma”?
“ Nu acuma, visezi stai linistit..ti se pare ca ies pe usa si nu ma mai intorc adica e chiar un miraj.”
“ Draguta , ca intotdeauna”
“ Prost, ca de obicei”
“ Hei..”
“ Hei?”
“ Parea amical…”
“ Esti un idiot”
“ Stiu dar stai asa ca e prea noapte sa pleci singura de nebuna pana acasa”
“ Stai linist ca nu ma mananca nimeni, n-ai tu norocul asta”
“ Si daca am?”
“ Scapi de o belea”
“ Hai ca esti culmea..n-auzi sa stai aici”
“ Si tu nu auzi ca plec?”
“ Incui usa”
“ Aha bine”
 Te gandesti tu ca ar fi misto sa ma mai enervezi putin si imi inchizi usa in nas si ma pui sa stau iar pe nenorocitul ala de scaun si sa admir tavanul ala al tau albastru cu stelute fosforescente . Simt ca o sa te iau de par si o sa matur camera aia cu tine, atat de rau reusesti sa ma enervezi.
“ Esti un om lipsit de imaginatie”
“ Era perfect cand taceai, adormisem”
“ Eu..chiar vreau sa plec”
Stiu ca ti-ai dat seama ca vorbesc serios, tocmai de aceea te-ai si intors spre mine si te-ai uitat insistent sa vezi cat de hotarata sunt sa plec si pentru ca ai ajuns la concluzia ca o sa plec in sfarsit te-ai ridicat din pat si ai venit langa mine.
“ Iti dau cheia?”
“ Si eu care ziceam ca o sa zici si tu ceva intelligent”
“ Deci?”
“ Da-mi cheia”
Si mi-ai dat-o dar parca nu ma induram sa o bag in usa si sa plec de acolo, parca ma tineai prizoniera chiar si cand nu eram, parca ma luptam mai mult cu mine decat cu tine.
“ Plec”
“ Ok”
Si am plecat. Am iesit pe usa si m-am incaltat si am iesit in gradina. M-am uitat in jur pentru o ultima data si m-am indreptat spre casa. Parea strada asa pustie si ma simteam asa prost si aiurea . De ce trebuie tu sa fi asa insensibil..tot ce vroiam era sa ma ti in brate dar tu ai preferat sa  ma ignori.
“ Iubito?”
“ Aaaaaaaaaaaaaaaaa…esti nebun la cap? Vrei sa mor de spaima? Tampitule ce te furisezi asa in spatele meu noaptea la 2 ? “
“ Hai acasa”
“ Ma duc acasa”
“ Acasa la noi am vrut sa zic”
“ De ce? Sa imi spui ca nu ma suporti si sa ma ignori?”
“ Nu”
“ Atunci”?
“ Pentru ca locul tau e langa mine”
“ O sa  gasesti tu alta sa imi ia locul”
“ Nu”
“ Nu are rost..nu ma mai iubesti”
“ Hai acasa”
 Imi era dor de tine chiar daca stateai chiar langa mine si imi doream sa mergem acasa , imi era somn, eram obosita..vroiam doar sa imi iau pijamaua pe mine si sa ma bag in pat.
Am mers cu tine dintr-un motiv simplu..vroiam sa te inteleg. Am ajuns inapoi acasa , dar nu stiam ce rost mai avea sa fiu acolo..ma simteam stinghera si fara putere, nu mai aveam ce spune, nu mai credeam nimic, nu te vroiam acolo dar tu tot ai venit si pus langa mine nu ai zis nimic. Apoi am plans..era prea mult..nu mai suportam atata indiferenta .
“ Iubito”
“ Nu-mi spune asa..nu sunt iubita ta”
“ Iubito”
“ N-auzi sa termini?”
“ Termin dar stai sa incep”
“ Nu ma mai iubesti..stiu…nu trebuie sa o zici”
“ De ce crezi tu asa ceva?”
“ E de ajuns…indiferenta si-a spus cuvantul”
“ Am un motiv intemeiat”
“ Nimic in lumea asta nu poate sa te scuze”
Apoi m-a luat in brate, s-a intors la mine si m-a luat in brate. Nu stiam ce sa fac…vroiam s ail imping dar il iubeam..ma simteam bine in bratele lui..protejata..iubita..era locul meu acolo si eu il adoram. Dar gresise..si nu merita sa fie iertat.
“ Te iubesc”
“ De ce oare nu te cred?”
“ M-am tot gandit toata ziua cum sa fac treaba asta si dasta eram asa stingher”
“ Stiuuuuuuuu ca te desparti de mine nu trebuie sa o mai audddddd”
“ Ce? Nuuuuuu hei fi putin atenta ca nu e ce crezi tu
“ Nu e ce cred eu? Ti-ai gasit alta? “
“ Nu..aolooo”
“ Ce e mah atunci cee eee?”
“ Nu mai poate omu sa faca nimic romantic”
“ Ce romantism ?””
“ Uite daca aveai si tu putina rabdare te-ai fi uitat pe geam”
“ M-am uitat”
“ Si ai vazut masina din curte?”
“ Da..e a vreunui prieten de-al tau?”
“ Nu..deci stai asa”
“ Hmm”
“ Iubito..sunt in genunchi”
“ Tot nu te iert”
“ Iubito serios acu sunt in genunchi”
“ Si ce vrei mah sa iti fac eu sa te ridic?”
“ Nu desteapto sa vi mai aproape”
“ Te vad bine de aici”
“ Acumaaaa”
“Bine bine ce e”
“ Vrei sa fi sotia mea?”
“ Asta e cea mai macabra gluma a ta..termina cu tampeniile tu e desparti de mine”
“ Vrei sa fi sotia mea?”
“ Aaa ai gasit alta proasta sa te iubeasca la fel gata stiu eu”
“ VREI SA FI SOTIA MEA SA MA DISPERI ZILNIC SI EU SA ITI SPUN CA TE IUBESC ASA CUM ESTI DESI IMI FACI VIATA GREA SI ESTI O PACOSTE?”
“ Aolo tu vorbesti serios si eu..euuuuuu….DA..adica da…adica te iubesc ..adica stai asa…stai ca nu intelege…staiiiiiiiiiiiii”
“ Si eu te iubesc …maine sa iei cheile de pe hol ca masina este un cadou de la mine pentru tine”
 Asa am ramas eu fara cuvinte si am trecut cu vederea peste toate semnele si am stat ca proasta suparata , dar desigur tot raul spre bine si toata iubirea mea catre el…ca mi-a luat masina si ma iubeste si atarna inelu ala pe degetu meu ca o caramida …romantismul asta…si paranoia mea prost indreptata…dar nu ma asteptam la astaJ))

luni, 11 iunie 2012

Poveste fara sfarsit






Nu vreau sa-mi fie dor de tine nici macar o clipa din momentul in care o sa trantesc usa in urma mea,atat de tare incat sa fiu
sigura ca o s-o auzi si o sa stii ce se intampla.O sa cobor scarile incet,admirand fiecare perete alb si impersonal pe langa care voi
trece doar ca sa te aud cum grabit fugi din sufragerie spre hol.O sa fiu calma si o sa respir adanc inainte sa deschid usa scarii tale si sa
plec definitiv din acest peisaj monoton in care ne gasim intamplator amandoi.Am sa aud pasii tai grabiti pe piatra rece a scarilor
si o sa zambesc sarcastic,exact cum nu-ti place tie.Incep sa rad..acuma cine e fraierul dintre noi doi?Cine plange si implora?
Scena penibila de acum cateva zile ,jucata in mod tragic pe strada cu mii si mii de spectatori care mai aveau putin si isi luau niste seminte
sau popcorn si stateau pe balcon uitandu-se la noi si zicandu-si" uite draga ..alti fraieri care se cearta,vin-o si tu mai repede aici ca 
e mai interesant decat telenovela aia a ta tampita pe care o urmaresti in fiecare zi si din care nu intelegi nimic" .
E randul meu sa te privesc cu niste ochi goi ,negri ,impersonali si imi vine in minte blogul unei tipe care zicea ceva de genul" eu am ochii
negri iar pe vremea cand imi pasa te iubeam pe tine" si nu pot sa ma abtin sa nu rad si mai tare decat am facut-o pana acuma.Adica
noi doi chiar suntem buni de o telenovela,de fapt chiar ma gandeam sa-ti spun chestia asta dar m-ai enervat prea tare si acuma trebuie
sa suporti consecintele actiunilor tale total negandite si tampitePana la urma ai coborat destul de repede scarile alea...
cred ca ai sarit 2-3 scari ca sa scurtezi drumul si sa te asiguri ca nu-ti scap din raza vizuala.
Nu mai poti respira bine de atata efort,vad cateva broboane de sudoare cum ti se scurg pe frunte si ma critic singura pentru ca
inca te vad frumos.Balbai si tu un" nu pleca" pe nerasuflate,saracu .. cred ca o sa mi se faca mila de tine.
"Dragul meu,de ceva timp m-am gandit sa scriu o carte"
El se uita ,bineinteles,prostit la mine.Nu pricepe o iota din ce zic eu sau ce legatura are asta cu noi doi.
  "M-am gandit mult si chiar ar fi o treaba extraordinara,nu crezi?" si ma uit enigmatic la el sa vad ce poate spune
 "Daca tu crezi ca este bine,atunci si eu cred asta"
  "Nu vrei sa stii care este subiectul?" fac o fata de om nevinovat.
   El ma studiaza atent sa vada unde vreau sa ajung.
  "Vreau.Deci despre ce va fi ?"
  "Despre doi tampiti care s-au indragostit"
   "Interesant."
   "Nu-i asa?"
   "Da.Te gandesti la cineva anume?"
   "Desigur,am personajele ideale."
   "Am o vaga banuiala ca nu e de bine"
   "Nu fi scumpule asa pesimist"
   "Poi.scumpo..nu stiu ce legatura are aceasta tema cu cearta noastra"
   "Nu are.Am zis eu ca are?Vroiam sa vezi ca fosta ta prietena va fi o scriitoare consacrata din cauza tampitilor aia doi"
   "Acuma chiar ma enervezi.Ce tot vorbesti acolo?Ce fosta prietena?"
   "Dar ce-am zis gresit?"
    "Noi doi nu ne-am despartit"
   "Asta ramane de vazut.In fine,ideea este ca vreau sa citesti cartea pe care o s-o scriu"
   "Ce carte?Ce tampiti?Ce tot indrugi mai copilule?
    "Eh,aia doi tampiti suntem noi doi scumpule...O sa fim celebri."
    "Nici sa nu te gandesti"
     "E deja la tiparit cartea."
    "Nu vorbesti serios..sau?"
    "Ti se pare ca glumesc?"
     "Nu..nu glumesti chiar deloc.Cartea aia va vedea lumina zilei in curand"
     "Exact honey.."
     "Nu conteaza.nu ma supar.Doar nu pleca"
     "Nu plec nicaieri.Mereu am fost aici,doar ca tu nu ma vedeai.Devenisem invizibila ."
    "Nu este adevarat."
      "Sigur ca este..hai sa nu mai ne mintim,ce se petrece cu tine?"
      "Nu vreau sa te pierd.Stiu ca am avut o scena penibila acum cateva zile,dar credeam ca am trecut peste asta.Iar acuma
cand stateam de vorba in bucatarie m-am enervat,recunosc ca m-am enervat.Si tu te-ai enervat ,am crezut ca o sa-mi dai cu 
paharul in cap dar in schimb ai plecat.Nu am mai patit pana acuma asa ceva.Nu te-ai mai purtat asa"
        "Nu...dar de cele mai multe ori simteam asta,simteam ca te urasc pentru cat de enervant poti fi si apoi imi dadeam seama
ca eu n-o sa pot sa te urasc niciodata si ma enervam si mai tare"
         "Intoarce-te cu mine."
         "Nu cred ca mai pot"
          "De ce nu?"
          "Cum sa te mai iert?"
         Zicand aceasta ultima propozitie plec lasandu-l intr-o ceata totala.
         Nu vine dupa mine si ma simt putin dezamagita ca a renuntat asa usor..eu niciodata n-am renuntat la el.
         Imi vine sa tip de nervi si sa plang un secol si inca ceva.
         Vad luminile felinarelor cum se aprind si aud cum imi suna telefonul prin geanta.
          Ajung pana la banca din fata blocului meu ,caut telefonul vad ca am un mesaj .. il citesc grabita.
          Este de la tine evident,
         "Ai 2 minute sa te intorci sau am terminat-o"
         Calculez repede in minte cam ce inseamna alea 2 minute,imi dau seama ca mai mult de 10 mi-a luat sa imi caut telefonul
doar si apoi sun la interfon.2 minute alea cred ca mai pot astepta vro 2 zile asa...
            Mai primesc un mesaj.De data asta nu mai esti asa radical,te-ai mai gandit cum sa abordezi problema.
            "Te rog ..macar sa vorbim putin"
             Vezi tu ca nu raspund nici la acest mic sms si disperat ma suni.O data,de doua ori,de trei ori...de nenumarate ori.
             Pana la urma o sa ne impacam.Mereu o facem.
              Cobor inapoi scarile sa ma duc sa imi cumpar inghetata si dau de tine la magazin.
              Plouat si cu ochii rosii astepti la rand sa cumperi o stica generoasa de wisky.
               Ma duc langa tine si iti smulg sticla din mana.
                Te uiti la mine ca la un strigoi,apoi razi ca un nebun si tipi in magazin"stiam eu ca tu esti ingerul meu pazitor"
                Iar se uita lumea la noi dar pana la urma esti chiar simpatic.
                Luam inghetata si ne asezam pe o banca.
                Scoti din buzunar niste jeleuri in forma de inimioare si mi le intinzi uitandu-te la mine cu cel mai radiant zambet al tau.
                Pana la urma ma tii in brate iar eu ma simt iar fericita.
                "Esti un copil tare rasfatat" imi spui razand
                "Stiu " si ma uit la tine in felul meu caracteristic care iti da de inteles ca ne-am impacat.
                  Luna rade la noi .
                   2 copii pe o banca mananca inghetata si jeleuri.
                  Ating marginile bancii si simt cuvintele pe care le-am intiparit acolo.
                   Acuma este liniste in povestea noastra....pana data viitoare desigur:))

Scrisoare pentru el


Se spune ca nu poți evita inevitabilul.Ca doar după ce toate încercările trec le înțelegi rostul si doar după ce iți reclădești trecutul poți sa visezi la viitor, dar nu pot sa te scot din inima mea. Am stat in fiecare zi si am citit si recitit tot ce mi-ai spus vreodată,tot ce mi-ai trimis vreodată si nu vedeam decât furie si supărare si pe tine plecat..
Acum tot ce as vrea sa fac e sa te țin in brațe,poate pare o prostie dar m-am obișnuit atât de tare cu tine incat acum,fiecare zi ce trece este doar una in plus in care sufletul meu e despărțit de corp si plutesc intr-o stare de amorțire totala. Nu pot sa te uit,am încercat si chiar nu pot. Nu pot pentru ca eu chiar te iubesc in ciuda greșelilor făcute de-a lungul drumului.
Știi mi-ai spus mereu sa nu mai iau totul atât de personal,sa cred in mine,sa cred in tine,in noi…vroiam doar liniște si putina fericire cat sa ne tina împreuna. Vroiam chestiile alea pe care le tot  vad in toate filmele..surprizele acelea neașteptate si declarațiile de dragoste spontane…vroiam totul de la tine pentru ca simțeam ca se poate …
Sentimentul pe care l-am avut pentru tine inca de la început nu ai cum sa nu-l fi simțit si tu la un moment dat,sentimentul ala ca ne potrivim,ca avem ce impartii,ca ne e bine împreuna,ca lucrurile sunt așa cum ar trebuie sa fie si ca nu ne-am întâlnit intamplator…
 Nu caut scuze….
Cel mai greu lucru de indurat si de trăit cu nu este niciodată furia  sau ideea ca ai inima frânta…cel mai greu lucru din viața unui om este sa se simtă nedorit....
Cu tine mi-am trăit povestea de dragoste după care am tânjit atât de mult si am plâns si am oftat si m-am uitat plina de invidie la alții cum o aveau si eu stăteam pe margine si nu puteam face altceva decât sa privesc neajutorata si pentru asta iți mulțumesc,iți mulțumesc ca m-ai salvat când a fost nevoie,ca ai fost mereu acolo langa mine,ca puteam sa vorbim despre orice..
Știu ca de multe ori am părut ca nu ascult ce spuneai,ca nu sunt atenta ..dar îmi aduc aminte tot ce mi-ai spus vreodată..îmi aduc aminte si clipu ala cu mașini de pe youtube pentru care ne-am certat si toate mașinile care ti-au plăcut ,Dacia aia care o vroiai atât de tare,melodiile care iți plac,filmele care le-am văzut împreuna,toate zilele alea când am ras si ne-am jucat in parc,când am mers pe Trivale ținându-ne de mana…îmi amintesc chiar si prima noastră converstie..primul sărut…banca aia..toate mesajele care ni le-am dat..
Nu spun ca eu sunt perfecta,nici pe departe. Nu are rost sa te plictisesc cu scrisoarea asta interminabila ..dar vroiam doar sa știi…ca n-am tupeu sa te sun pentru ca știu ca nu vei răspunde ,tocmai de aceea ti-am si scris..