Today...it would have been our anniversary.
Happy birthday honey....
joi, 3 martie 2011
Rutina..o alt fel de dependenta.
Rutina.Acesta este cuvantul care ne guverneaza viata si fiecare secunda a existentei noastre efemere.Oamenii se trezesc dimineata, se spala pe dinti, isi iau micul dejun, pleaca la serviciu sau scoala, vin acasa de obicei foarte obositi si fara prea mult chef de discutii, urmaresc ceva la televizor sau la calculator si apoi se duc sa doarma doar pentru a incepe o zi identica in dimineata urmatoare.
Unde sunt visele si idealurile fiecarui om? Unde se ascund dorintele de aventura, de necunoscut? Omul a ajuns atat de legat de tabieturile si rutina zilnica incat a uitat sa mai traiasca in adevaratul sens al cuvantului. Totusi, cum putem evada din aceasta inchisoare creata chiar de mainile noastre? Cum sa aratam o alta fata a noastra cand oamenii s-au obisnuit cu aparentele afisate, niste aparente in care credem poate si noi..
Lucrurile sunt intotdeauna simple insa noi ne luam libertatea de a le complica. Evadarea din rutina incepe cu pasi mici, dar siguri. Un prim pas poate fi chiar ora la care te trezesti dimineata, poti de acum inainte sa iti setezi ceasul sa sune cu o jumatate de ora inainte de ora ta obisnuita la care te trezesti si sa-ti rezervi acea jumatate de ora tie. Poti intr-o zi sa te duci la scoala sau la serviciu cu autobuzul sau metroul in loc de automobilul personal ca in toate zilele. Poti sa te opresti in fata unui magazin in care nu ai avut niciodata curajul sa intri pentru ca il considerai prea scump sau fitos si sa arunci o privire, ai putea fi uimit de rezultate.
Nu acceptati sa nu cresteti la adevarata voastra valoare. Nu lasati rutina si obiceiurile sa va transforme in niste roboti. Deschideti ochii, lumea este mult mai mult decat rutina in care ne blocam cu totii la un moment dat.
Unde sunt visele si idealurile fiecarui om? Unde se ascund dorintele de aventura, de necunoscut? Omul a ajuns atat de legat de tabieturile si rutina zilnica incat a uitat sa mai traiasca in adevaratul sens al cuvantului. Totusi, cum putem evada din aceasta inchisoare creata chiar de mainile noastre? Cum sa aratam o alta fata a noastra cand oamenii s-au obisnuit cu aparentele afisate, niste aparente in care credem poate si noi..
Lucrurile sunt intotdeauna simple insa noi ne luam libertatea de a le complica. Evadarea din rutina incepe cu pasi mici, dar siguri. Un prim pas poate fi chiar ora la care te trezesti dimineata, poti de acum inainte sa iti setezi ceasul sa sune cu o jumatate de ora inainte de ora ta obisnuita la care te trezesti si sa-ti rezervi acea jumatate de ora tie. Poti intr-o zi sa te duci la scoala sau la serviciu cu autobuzul sau metroul in loc de automobilul personal ca in toate zilele. Poti sa te opresti in fata unui magazin in care nu ai avut niciodata curajul sa intri pentru ca il considerai prea scump sau fitos si sa arunci o privire, ai putea fi uimit de rezultate.
Nu acceptati sa nu cresteti la adevarata voastra valoare. Nu lasati rutina si obiceiurile sa va transforme in niste roboti. Deschideti ochii, lumea este mult mai mult decat rutina in care ne blocam cu totii la un moment dat.
sâmbătă, 12 februarie 2011
Am invatat multe de-a lungul timpului
De ceva vreme n-am mai facut nimic din lucrurile care imi plac la nebunie( citit,scris,poze etc) si am ranit si am fost ranita de multe persoane,dar pot spune ca am invatat ceva. Toate lucrurile astea care mi se intampla inca fac din mine un invatacel,o persoana care abia acuma incepe sa vada cum este viata si ce se poate intampla daca nu stii ce vrei. Lucrurile marunte nu ne aduc niciodata bucurie desi tocmai acolo se ascunde frumusetea,iar lucrurile mari care sunt asteptate de la noi de obicei nu se petrec pentru ca suntem prea ocupati cu cele mici si detaliile .
Cea mai mare lectie pe care cineva o poate primii este sa invete sa traiasca in fiecare zi cu zambetul pe buze chiar daca are inima sfasiata in sute de mii de bucatele.Credeam ca pot sa am incredere,sa imi pun baza in oameni,credeam ca am terminat-o cu dezamagirile cu amagirile cu toate tampeniile adolescentei ,dar observ putin indignata ca niciodata lucrurile nu se schimba atata timp cat gandirea ramane la fel..schimba-ti modul de gandire si poti sa faci lucruri marete,poti intelege ce pana atunci n-ai inteles.
Am cerut iertare pentru multe lucruri,pentru multe cuvinte aruncate uneori mai mult la intamplare decat la tinta insa iertarea nu ajuta la nimic.Cel mai bine e sa nu faci lucrurile prost din capul locului,sa nu spui tampenii sa nu iubesti cu tot sufletul.Nimic nu poate schimba amintirile,lucrurile frumoase sau clipele pline de durere.
Nu asteptati sa spuneti ca va pare rau pana cand este prea tarziu...
Nu raniti persoanele la care tineti ...
Nu spuneti lucruri in care nu credeti...
Nu va razbunati pentru ca nu ajungeti nicaieri...
Nu criticati,nu judecati pur si simplu iubiti...
Nu plangeti daca puteti zambii...
Nu uitati lucrurile frumoase...
Nu puneti la inima vorbele urate...
Nu fiti ceea ce nu sunteti..
Nu uitati ca suntem oameni..iar oamenii gresesc...si nu gresesc doar o data,gresesc in fiecare zi a vietii lor...
Cea mai mare lectie pe care cineva o poate primii este sa invete sa traiasca in fiecare zi cu zambetul pe buze chiar daca are inima sfasiata in sute de mii de bucatele.Credeam ca pot sa am incredere,sa imi pun baza in oameni,credeam ca am terminat-o cu dezamagirile cu amagirile cu toate tampeniile adolescentei ,dar observ putin indignata ca niciodata lucrurile nu se schimba atata timp cat gandirea ramane la fel..schimba-ti modul de gandire si poti sa faci lucruri marete,poti intelege ce pana atunci n-ai inteles.
Am cerut iertare pentru multe lucruri,pentru multe cuvinte aruncate uneori mai mult la intamplare decat la tinta insa iertarea nu ajuta la nimic.Cel mai bine e sa nu faci lucrurile prost din capul locului,sa nu spui tampenii sa nu iubesti cu tot sufletul.Nimic nu poate schimba amintirile,lucrurile frumoase sau clipele pline de durere.
Nu asteptati sa spuneti ca va pare rau pana cand este prea tarziu...
Nu raniti persoanele la care tineti ...
Nu spuneti lucruri in care nu credeti...
Nu va razbunati pentru ca nu ajungeti nicaieri...
Nu criticati,nu judecati pur si simplu iubiti...
Nu plangeti daca puteti zambii...
Nu uitati lucrurile frumoase...
Nu puneti la inima vorbele urate...
Nu fiti ceea ce nu sunteti..
Nu uitati ca suntem oameni..iar oamenii gresesc...si nu gresesc doar o data,gresesc in fiecare zi a vietii lor...
vineri, 4 februarie 2011
No more sadness
No matter how hard it is I will learn every day how to smile again!
No more sadness.
No more happy endings.
No more tears.
No broken heart.
Give me a smile,give me a pocket full of sunshine cuz I am done being sad.
No more sadness.
No more happy endings.
No more tears.
No broken heart.
Give me a smile,give me a pocket full of sunshine cuz I am done being sad.
luni, 31 ianuarie 2011
Merit sa sufar...
Mi-am legat aripile de o piatra si le-am ordonat sa nu se mai zbata,sa nu mai incerce sa se elibereze dintr-o inchisoare necesara,sa nu mai ma implore,sa nu mai tipe si sa nu mai planga.
Mi-am ascuns sufletul de mine si de cei din jurul meu doar pentru ca asa am crezut ca n-o sa sufar niciodata si apoi mi-am dat seama ca uneori suferinta e necesara pentru a putea invata unele lucruri si i-am dat drumul sufletului meu din cusca in care il tinusem atata amar de timp si l-am lasat sa fie ranit de mine .
Mi-am scos masca care o purtasem atata timp si am lasat-o sa-mi cada cu teama din mana si apoi in drumul meu grabit spre viata am calcat-o,sfaramand-o in mii si mii de bucatele care uneori le privesc timida si incerc sa le pun la loc ..
M-am temut de viata mai rau decat orice altceva si n-am trait cu adevarat niciodata
Eu..tu..noi..suntem una si acceasi finta dar eu ranesc,eu sunt facuta sa dezamagesc si oricat de mult as incerca mereu fac pe cineva sa sufere,dar niciodata mai rau decat pe mine ...niciodata suferinta mea nu se compara cu suferinta oamenilor din jurul meu...niciodata eu nu pot spune ca am fost cu adevarat fericita dar am incercat sa fiu...probabil tristetea e o stare de-a mea,e una cu mine,sunt insusi eu..
As vrea o singura data sa inchid ochii si apoi cand sa-i deschid sa simt fericirea cum ma inunda ,cum devine o parte din fiinta mea .
Mi-am ascuns sufletul de mine si de cei din jurul meu doar pentru ca asa am crezut ca n-o sa sufar niciodata si apoi mi-am dat seama ca uneori suferinta e necesara pentru a putea invata unele lucruri si i-am dat drumul sufletului meu din cusca in care il tinusem atata amar de timp si l-am lasat sa fie ranit de mine .
Mi-am scos masca care o purtasem atata timp si am lasat-o sa-mi cada cu teama din mana si apoi in drumul meu grabit spre viata am calcat-o,sfaramand-o in mii si mii de bucatele care uneori le privesc timida si incerc sa le pun la loc ..
M-am temut de viata mai rau decat orice altceva si n-am trait cu adevarat niciodata
Eu..tu..noi..suntem una si acceasi finta dar eu ranesc,eu sunt facuta sa dezamagesc si oricat de mult as incerca mereu fac pe cineva sa sufere,dar niciodata mai rau decat pe mine ...niciodata suferinta mea nu se compara cu suferinta oamenilor din jurul meu...niciodata eu nu pot spune ca am fost cu adevarat fericita dar am incercat sa fiu...probabil tristetea e o stare de-a mea,e una cu mine,sunt insusi eu..
As vrea o singura data sa inchid ochii si apoi cand sa-i deschid sa simt fericirea cum ma inunda ,cum devine o parte din fiinta mea .
vineri, 7 ianuarie 2011
Visele mele au parfum de realitate
Cum sa ai succes intr-o lume ahtiata dupa imbogatirea rapida si cat mai putina munca depusa in acest proces?Cum sa mai poti sa visezi intr-o lume mult prea concentrata pe slujbe mediocre si fite?Cum sa mai crezi ca poti sa fi cineva in ziua de astazi cand toata lumea nu face decat sa ramana in umbra,sa aiba numai strictul necesar si sa nu depaseasca nici macar o limita ?
Eu nu mai vreau sa aud de vise spulberate si lacrimi varsate pentru vise neindeplinite.Pana la urma visele raman la stadiul de vise pentru ca noi le permitem sa faca acest lucru,pentru ca noi nu vrem sa facem un mic pas in fata si sa cream o noua etapa,un nou stadiu al visului.
Am si eu visele mele si inca multe au ramas in stand by pentru ca pur si simplu nu am gasit inca modalitatea de a le transforma in realitate,dar visele mele nu or sa zaca in mintea mea la nesfarsit pentru ca am ambitia necesara sa fiu un om care are ceva de spus.
Candva credeam ca sa ai o slujba importanta este totul.Credeam ca orice lucru se poate realiza daca ai gasit o slujba care sa iti ofere un salariu mai mult decat bine platit cu care sa iti cumperi absolut tot ce vrei ,dar vad in jurul meu oameni bogati si nefericiti si atunci ma intreb daca oare merita ? Merita sa faci ceva ce te face nefericit doar pentru a avea niste lucruri materiale? Eu am ajuns la concluzia ca viata este o serie de alegeri,ca uneori este greu sa stii ce usa sa alegi cand vezi atatea variante dar ca indiferent ce alegi lumea n-o sa se opreasca din mersul ei firesc.
Tot ce imi doresc pot sa am ,dar oare ce imi doresc? Oare eu ce talent am?
Sunt un copil care viseaza.
Oare visele mele stiu ca le strig si le urmaresc?
Eu nu mai vreau sa aud de vise spulberate si lacrimi varsate pentru vise neindeplinite.Pana la urma visele raman la stadiul de vise pentru ca noi le permitem sa faca acest lucru,pentru ca noi nu vrem sa facem un mic pas in fata si sa cream o noua etapa,un nou stadiu al visului.
Am si eu visele mele si inca multe au ramas in stand by pentru ca pur si simplu nu am gasit inca modalitatea de a le transforma in realitate,dar visele mele nu or sa zaca in mintea mea la nesfarsit pentru ca am ambitia necesara sa fiu un om care are ceva de spus.
Candva credeam ca sa ai o slujba importanta este totul.Credeam ca orice lucru se poate realiza daca ai gasit o slujba care sa iti ofere un salariu mai mult decat bine platit cu care sa iti cumperi absolut tot ce vrei ,dar vad in jurul meu oameni bogati si nefericiti si atunci ma intreb daca oare merita ? Merita sa faci ceva ce te face nefericit doar pentru a avea niste lucruri materiale? Eu am ajuns la concluzia ca viata este o serie de alegeri,ca uneori este greu sa stii ce usa sa alegi cand vezi atatea variante dar ca indiferent ce alegi lumea n-o sa se opreasca din mersul ei firesc.
Tot ce imi doresc pot sa am ,dar oare ce imi doresc? Oare eu ce talent am?
Sunt un copil care viseaza.
Oare visele mele stiu ca le strig si le urmaresc?
luni, 3 ianuarie 2011
Nu mai stiu sa zambesc
Vreau momente unice sa le prind in palma mea si sa nu le mai dau drumul niciodata,sa simt ca ma inunda fericirea si visele imi devin realitate,sa simt ca visele sunt mai frumoase ca realitatea si mai demne de pretuire.
As vrea numai pentru o secunda timpul sa se opreasca si sa pot imortaliza totul..nici macar o clipa sa nu devina amintire,sa ramana un simplu prezent fara trecut sau viitor.
Cum sa nu zambesc chiar daca nu e usor? Cum sa las eu zambetu asta sa dispara? Niciodata nu a fost asa si totusi atunci cand o usa se inchide cu siguranta o fereastra se deschide,iar daca si fereastra sta inchisa intotdeauna pot sa sparg un geam ..intotdeauna o sa fiu asa si intotdeauna o sa ma simt unica ..
Eu n-am avut nimic de impartit cu viata,dar ea a avut ceva de impartit cu mine.Nu sunt suparata ca nu mi-a dat numai fericire pentru ca daca era asa acuma nu mai stiam sa apreciez ,nu as stii sa inteleg de ce unele lucruri nu ies mereu cum vreau eu .Inteleg ca tristetea este necesara si prezenta in viata oricarui om insa unde mai este frumusetea daca ne acapareaza aceasta stare?Cum sa mai scapi de ea cand tu esti insasi suferinta ,cand a devenit una cu tine? Cum sa mai intelegi oamenii cand ei nu inteleg?Cum sa mai pretinzi sa te asculte cand ei nu aud decat ce vor?Cum sa mai ramai unic intr-o lume falsa?
Vreau fericirea sa se cuibareasca in sufletul meu si sa nu mai plece niciodata...
As vrea numai pentru o secunda timpul sa se opreasca si sa pot imortaliza totul..nici macar o clipa sa nu devina amintire,sa ramana un simplu prezent fara trecut sau viitor.
Cum sa nu zambesc chiar daca nu e usor? Cum sa las eu zambetu asta sa dispara? Niciodata nu a fost asa si totusi atunci cand o usa se inchide cu siguranta o fereastra se deschide,iar daca si fereastra sta inchisa intotdeauna pot sa sparg un geam ..intotdeauna o sa fiu asa si intotdeauna o sa ma simt unica ..
Eu n-am avut nimic de impartit cu viata,dar ea a avut ceva de impartit cu mine.Nu sunt suparata ca nu mi-a dat numai fericire pentru ca daca era asa acuma nu mai stiam sa apreciez ,nu as stii sa inteleg de ce unele lucruri nu ies mereu cum vreau eu .Inteleg ca tristetea este necesara si prezenta in viata oricarui om insa unde mai este frumusetea daca ne acapareaza aceasta stare?Cum sa mai scapi de ea cand tu esti insasi suferinta ,cand a devenit una cu tine? Cum sa mai intelegi oamenii cand ei nu inteleg?Cum sa mai pretinzi sa te asculte cand ei nu aud decat ce vor?Cum sa mai ramai unic intr-o lume falsa?
Vreau fericirea sa se cuibareasca in sufletul meu si sa nu mai plece niciodata...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)