Suflete pereche.
Se spune ca unele persoane sunt conectate intre ele, chemate de un ecou stravechi ce traverseaza secolele,deceniile,anii, viata insasi.
Se spune ca cei mai puternici oameni sunt oamenii care au simtit suferinta, oamenii care fara sa ceara sau sa doreasca au devenit mult mai constienti.
Se spune ca cele mai mari imperii au cazut nu din pricina razboaielor, ci din pricina iubirii.
Se spune ca templele inca au ceva magic , inca pastreaza frumusetea antichitatii si a lucrurilor simple care au existat acum ceva timp.
Se spune ca frumusetea o poti cunoaste numai atunci cand te recunosti si te coenstizezi pe tine ca persoana, ca parte a unui puzzle mult mai mare si mai complex.
Se spune ca cele mai frumoase peisaje au fost vazute in cele mai grele momente, cele mai interesante povesti au fost spuse in momente de cumpana .
Omul are nevoie de siguranta, are nevoie sa se vada pe sine, are nevoie sa creada in el pentru a putea sa arate si celor din jurul sau frumusetea existentei sale.
Se spune ca atunci cand incetezi sa mai cauti gasesti lucrul mult dorit imediat, dar cumva intr-un mod straniu realizezi ca nu mai este ce iti doresti.
Se spune ca iubirea este tot ce ne putem dorii si niciodata nu poate fi ceva mai adevarat decat acest lucru, fara ea nimic nu este, nimic nu se leaga.
Se spune ca Universul ne ajuta atunci cand ne dorim ceva.
Se spune ca energia din noi este ceva atat de puternica incat am gasit ura , un mod de a ne elibera de stresul si frustrarile zilnice.
Se spune ca totul este relativ.
Se spune ca ziua de maine s-ar putea sa nu mai vina si atunci ar trebui sa profitam atat cat putem de ziua care inca o avem, de ziua care o controlam si o simtim.
Se spune sau mai exact Eu spun ca tot ce am crezut pana acuma nu s-a dovedit a fi exact ceea ce am sperat sa fie , este uneori chiar mai bine de atat, desi nu am tot ce imi doresc realizez ca a avea totul este de fapt doar o idee, ceva abstract in mintile noastre conduse de emotii. Eu n-am totul, de fapt acum n-am nimic si totusi este ok asa.
Tu...stiu ca o sa ma auzi si peste veacuri intregi....
Inima mea te striga si n-o sa inceteze niciodata....
Sufletul meu pereche...o sa ne mai intalnim.
joi, 5 mai 2011
duminică, 1 mai 2011
In capcanele temerilor mele
M-am intrebat adesea ce simte un om cand tot ce a avut vreodata, tot ce a inteles, tot ce a vrut si in tot ce a crezut vreodata pur si simplu dispare. Cum e sa simti ca totul iti fuge de sub picioare si tot ce vrei sa faci este sa plangi? Cum e sa nu mai crezi in nimic, dar sa speri ca ziua de maine sa te rasplateasca pentru tot ce ti-a luat viata?
Nu sunt o persoana importanta, sunt chiar extraordinar de importanta. Si nu trebuie sa fiu importanta pentru cineva anume..nu..sunt importanta doar pentru mine si daca altcineva o sa ma mai vada la adevarata mea valoare atunci o sa fiu importanta si pentru acea persoana.
Nu caut sa ma plang...nu cer indurare sau mila de la viata. Nu conteaza toate greutatile, nu conteaza obstacolele, nu conteaza nimic in afara de faptul ca ma simt mai vie ca niciodata.
Eu cred in destin, cred ca toate lucrurile se intampla cu un scop . Totusi, viata si soarta ne-o mai facem si singuri.
Suntem ceea ce gandim, fiecare sentiment, fiecare gand al nostru ne face speciali, ne individualizeeaza, ne creaza o lume aparte, ne indruma, ne cere sa fim la inaltimea asteptarilor.
Eu sunt ceea ce gandesc. Eu sunt ceea ce simt.
Eu nu sunt nimeni fara iubirea ce-o port in suflet.
Totul o sa fie bine Naufragiat in inima ta, nimeni si nimic n-o sa te doboare. Apoi oglinda se sparse. Totul a fost doar un vis....as vrea sa cred asta.
Nu sunt o persoana importanta, sunt chiar extraordinar de importanta. Si nu trebuie sa fiu importanta pentru cineva anume..nu..sunt importanta doar pentru mine si daca altcineva o sa ma mai vada la adevarata mea valoare atunci o sa fiu importanta si pentru acea persoana.
Nu caut sa ma plang...nu cer indurare sau mila de la viata. Nu conteaza toate greutatile, nu conteaza obstacolele, nu conteaza nimic in afara de faptul ca ma simt mai vie ca niciodata.
Eu cred in destin, cred ca toate lucrurile se intampla cu un scop . Totusi, viata si soarta ne-o mai facem si singuri.
Suntem ceea ce gandim, fiecare sentiment, fiecare gand al nostru ne face speciali, ne individualizeeaza, ne creaza o lume aparte, ne indruma, ne cere sa fim la inaltimea asteptarilor.
Eu sunt ceea ce gandesc. Eu sunt ceea ce simt.
Eu nu sunt nimeni fara iubirea ce-o port in suflet.
Totul o sa fie bine Naufragiat in inima ta, nimeni si nimic n-o sa te doboare. Apoi oglinda se sparse. Totul a fost doar un vis....as vrea sa cred asta.
sâmbătă, 16 aprilie 2011
Hearts are made to be broken
And all I can hear is : YOU CAN DO IT...I BELIVE IN YOU BABY ....You are my motivation.. You said I can be extraordinary.. You tought me how to fight with me ..how to understand what I am all about You were there for me when I needed you the most. You made me belive I can do anything.. You can help me breathe again although I cried so many times because of you, because of me... My world is crashing all around me... My hope is gone..but... When all goes to black I won't stop cuz' I can find you in the shadows.. [Try to control me...I am sure you'll do your best ] [I hope you'll never again see how much I am hurting ] [I MISS YOU]
vineri, 18 martie 2011
Hay magazine
Cea mai noua revista din Romania.
Cititi, este o gura de aer proaspat printre atatea lucruri urate si atatea scandaluri.
www.haymagazine.ro
Cititi, este o gura de aer proaspat printre atatea lucruri urate si atatea scandaluri.
www.haymagazine.ro
miercuri, 9 martie 2011
One question
Ascultam astazi Pink si fara sa vreau mi-a ramas in cap o melodie superba.Melodia se numeste heartbraker iar cel mai tare vers al ei suna exact asa:
Are you my greatest love or disappointment in my life?:x
Are you my greatest love or disappointment in my life?:x
joi, 3 martie 2011
Rutina..o alt fel de dependenta.
Rutina.Acesta este cuvantul care ne guverneaza viata si fiecare secunda a existentei noastre efemere.Oamenii se trezesc dimineata, se spala pe dinti, isi iau micul dejun, pleaca la serviciu sau scoala, vin acasa de obicei foarte obositi si fara prea mult chef de discutii, urmaresc ceva la televizor sau la calculator si apoi se duc sa doarma doar pentru a incepe o zi identica in dimineata urmatoare.
Unde sunt visele si idealurile fiecarui om? Unde se ascund dorintele de aventura, de necunoscut? Omul a ajuns atat de legat de tabieturile si rutina zilnica incat a uitat sa mai traiasca in adevaratul sens al cuvantului. Totusi, cum putem evada din aceasta inchisoare creata chiar de mainile noastre? Cum sa aratam o alta fata a noastra cand oamenii s-au obisnuit cu aparentele afisate, niste aparente in care credem poate si noi..
Lucrurile sunt intotdeauna simple insa noi ne luam libertatea de a le complica. Evadarea din rutina incepe cu pasi mici, dar siguri. Un prim pas poate fi chiar ora la care te trezesti dimineata, poti de acum inainte sa iti setezi ceasul sa sune cu o jumatate de ora inainte de ora ta obisnuita la care te trezesti si sa-ti rezervi acea jumatate de ora tie. Poti intr-o zi sa te duci la scoala sau la serviciu cu autobuzul sau metroul in loc de automobilul personal ca in toate zilele. Poti sa te opresti in fata unui magazin in care nu ai avut niciodata curajul sa intri pentru ca il considerai prea scump sau fitos si sa arunci o privire, ai putea fi uimit de rezultate.
Nu acceptati sa nu cresteti la adevarata voastra valoare. Nu lasati rutina si obiceiurile sa va transforme in niste roboti. Deschideti ochii, lumea este mult mai mult decat rutina in care ne blocam cu totii la un moment dat.
Unde sunt visele si idealurile fiecarui om? Unde se ascund dorintele de aventura, de necunoscut? Omul a ajuns atat de legat de tabieturile si rutina zilnica incat a uitat sa mai traiasca in adevaratul sens al cuvantului. Totusi, cum putem evada din aceasta inchisoare creata chiar de mainile noastre? Cum sa aratam o alta fata a noastra cand oamenii s-au obisnuit cu aparentele afisate, niste aparente in care credem poate si noi..
Lucrurile sunt intotdeauna simple insa noi ne luam libertatea de a le complica. Evadarea din rutina incepe cu pasi mici, dar siguri. Un prim pas poate fi chiar ora la care te trezesti dimineata, poti de acum inainte sa iti setezi ceasul sa sune cu o jumatate de ora inainte de ora ta obisnuita la care te trezesti si sa-ti rezervi acea jumatate de ora tie. Poti intr-o zi sa te duci la scoala sau la serviciu cu autobuzul sau metroul in loc de automobilul personal ca in toate zilele. Poti sa te opresti in fata unui magazin in care nu ai avut niciodata curajul sa intri pentru ca il considerai prea scump sau fitos si sa arunci o privire, ai putea fi uimit de rezultate.
Nu acceptati sa nu cresteti la adevarata voastra valoare. Nu lasati rutina si obiceiurile sa va transforme in niste roboti. Deschideti ochii, lumea este mult mai mult decat rutina in care ne blocam cu totii la un moment dat.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)