Fresh start

De azi inainte Naufragiat in inima ta o sa posteze numai articole ce nu mai privesc viata sa.

Povestile vor fi pur fictive si daca va plac o sa ma bucur enorm.

Cred ca talentul adevarat se deosebeste de talentul cultivat prin simplul fapt ca unul scrie din suflet si celalalt din imaginatie.

Am de acum incolo placerea de a va prezenta o noua fata a acestul blog.

Sper sa va placa articolele cat si noua imagine.

Astept comenturile voastre cu privire la aceasta schimbare.

Semnat:Naufragiat in inima ta.

Oficial imi merge "bine"

Sunt cu adevarat si iremediabil revoltata.

Nu mai suport oamenii care cred ca numai si numai ei au dreptate. Adica helloooooo pana la urma nu esti singur pe Pamant si poate mai si gresesti din cand in cand, ce e asa rau in a asculta si pe altcineva sau a lua in considerare o alta parere?

Nu mai suport oamenii care fac presiuni psihologice. Pana la urma suntem oameni nu animale si nu trebuie sa fim controlati de nimeni si nimic.

Nu mai suport ploaie..mereu ma deprima si ma face sa ma gandesc la poeziile lui Bacovia in care totul e asa trist si gri .

Nu mai suport sa se supere toata lumea din nimicuri, gen: azi nu imi gasesc rujul preferat sau azi vreau sa fac glume tampite si apoi sa ma supar tot eu..Treziti-va oameni buni !!!!

Nu mai suport prietenii care e fapt nu sunt prieteni . dar pretind ca sunt ca sa afle nu stiu ce barfe si sa te mai intrebe cate ceva care stiu ca te doare dar pretind ca nu stiu etc etc..

Nu mai suport ignoranta..

Nu mai suport sa ma uit la seriale si sa pretind ca sunt ok cand eu de fapt nu sunt ok...

Nu mai suport sa zic la toata lumea ca sunt fericita cand eu de fapt traiesc cele mai triste momente din viata mea..

Nu mai suport sa aud: o sa fie bine...bineeeeeee vreau sa fie bineeeee....

Nu mai suport sa vad ca nimanui nu ii pasa...

Nu mai suport sa stiu ca nu e nimeni acolo cand vreau vorbesc cu cineva...

Nu mai suport NIMIC...

Un vis. O speranta.

Am crezut, am vrut, am sperat sa fie mai usor cu fiecare zi ce trece. Am visat la frumusetea relatie noastre, o relatie noua in care totul sa fie bine si sa ne intelegem.

Am incercat din tot sufetul meu sa fiu acolo langa tine, am vrut sa ma lasi sa intru in sufletul tau asa cum te-am lasat eu sa privesti in sufletul meu. Am insistat sa ajung sa te cunosc, dar undeva pe drum doar eu am fost cea care te-a lasat sa vezi cine sunt si ce insemn.

Nu stiu sa fiu fara tine.

Zilele astea in care totul ar trebui sa devina mai usor pur si simplu nu exista.

Lucrurie n-ar trebui sa fie atat de complicate, iubirea ar trebui sa fie simpla si fara granite, fara ziduri inaltate de niciunul dintre noi.

De fiecare data cand as vrea sa iti spun tot ce gandesc inalti un zid.

De fiecare data cand vorbesti cu mine inalt eu alt zid pentru ca mi-e frica...frica sa pleci intr-o zi si sa nu mai stiu cine esti.

Oamenii se schimba..este in ordine sa fie asa ..dar ar trebui intotdeauna sa isi aminteasca cine au fost...poate persoana aceea era cu mult mai buna si mai intelegatoare, poate putea sa realizeze mai mult sau poate doar putea sa iubeasca neconditionat.

Nu mai stiu cine sunt...undeva pe drum mi-am pierdut calea..

Nu mai stiu sa revin de unde am plecat..ma doare prea tare..

Inchid ochii si oricat ar trece timpul de repede ma simt somnambula..ca si cum eu nu mai trec prin timp..doar m-am oprit acolo undeva si am decis sa raman...

Am un vis care imi apare in minte neincetat...un vis in care noi doi inca suntem impreuna

E visul meu si n-o sa renunt la el...inca mi-e dor de tine

Iar cat timp o sa-mi lipsesti o sa tin aproape de mine fotografiile cu noi..pozele acelea ce ascund 1000 de povesti traite de noi doi si sentimentele surprinse...

Cat timp eu cred in tine...iubirea noastra n-o sa moara niciodata

Ajuta-ma sa-mi gasesc calea iar spre tine..

Mi-e dor de noi.

Nu-mi spune ca nu ma poti ierta.Nimeni nu este perfect.

Intr-o zi ca astazi am realizat ca oamenii pot avea tot ce isi doresc daca stiu ce sa aleaga.

Am revazut in mintea mea omul care am fost inainte sa cunosc toate persoanele din viata mea si am plans dupa omul acela, am plans dupa fericire si prieteni adevarati, dupa bunica mea , dupa matusa mea ...dupa toti oamenii care au fost de 100 de ori mai buni decat altii si la momentele acelea nu am stiut sa apreciez. Le-am luat ca pe ceva garantat si am ramas fara ele doar pentru ca am fost o egoista si am crezut ca merit totul.

Adevarul este ca probabil daca un singur om n-ar fi aparut la momentul potrivit as fi inebunit cu siguranta si nu neaparat de singuratate cat de durere.Dar a venit si a fost acolo si acuma inca este acolo, dar nu in acelasi mod.

De la o secunda la alta totul se schimba.

De la o zi la alta istoria se scrie si se rescrie.

De la o luna la alta lucrurile trec pentru a ramane in trecut si a face loc prezentului.

M-am bucurat pentru multe momente bune si pentru multe zambete, pentru lacrimile de bucurie ca intalnisem iubirea vietii mele si pentru ca am crezut ca intotdeauna va fi acolo langa mine indiferent de situatie, oameni, obstacole.

Poate m-am inselat in multe situatii sau cu privire la anumiti oameni,dar stiu ca nu m-am inselat cand mi-am dat inima.Inima mea nu mai este la locul ei...

Nu mai incerc sa ma scuz, sa spun ca lucrurile puteau fi altfel...probabil exact asa trebuiau sa fie.

Nimeni nu este perfect, eu mai ales..

Am gresit , am mintit, am fost egoista , am spus lucruri care acuma le regret, mi-am pus singura piedici dar niciodata nu am vrut sa distrug iubirea noastra.

Daca mai conteaza in viata asta sau in oricare alta dupa asta imi pare rau...imi pare rau ca nu am fost cine puteam sa fiu , imi pare rau ca nu m-ai lasat sa fiu acolo pentru tine, imi pare rau ca niciodata zilele petrecute departe unul de celalalt n-or sa se mai intoarca, imi pare rau ...

Te iubesc, intotdeauna o sa fi al meu!

Eclipsa de sentimente

Iubirea adevarata?

Iubirea adevarata, asa cum o vad eu, este dificila, complicata, plina de pasiune, nebuna dupa adrenalina si fara de sfarsit.

Pana la urma cine mai iubeste asa in zilele noastre? Stiu ca pare uneori greu de crezut ca oamenii inca mai sunt capabili de sentimente reale , eu am iubit si inca iubesc in felul acesta. Ce inseamna sa spui cuiva "te iubesc" daca nu o spui din inima? Daca pentru tine n-are nicio semnificatie? Nu..eu una nu pot fi asa. Eu nu cred in multe lucruri in viata asta si am o groaza de imperfectiuni , dar nu ma pot ascunde de inima mea oricat de tare ma striga ratiunea sa ma opresc din plans si sa fac un pas in fata pentru mine si pentru fericirea mea.

Mi-e frica de multe lucruri ,dar sa ma indragostesc nu mi-a fost. Apoi pe parcurs, cumva , fara sa-mi dau seama l-am pierdut . Nu am stiut sa tin de fericirea mea .Nu am stiut sa invat sa fiu fericita.

Mereu am vazut ce este mai rau in oameni, modul in care ranesc, modul in care pot sa te manipuleze si sa rada de tine . Am vazut numai si numai lucruri negre in fata mea si nu m-am asteptat vreodata sa am incredere in cineva, dar am avut si inca am incredere. Incredere ca ziua de maine poate o sa fie mai buna. Incredere in mine. Incredere ca daca iubirea asta e asa cum simt eu ca este n-o s-o pierd niciodata. Incredere ca acolo cineva ma iubeste si nu o sa renunte niciodata la incercarea de a ma face sa zambesc.Incredere ca intr-o zi chiar o sa zambesc.Incredere ca poate maine n-o sa mai trebuiasca sa rad fals si sa spun ca sunt bine, cand eu de fapt poate sunt trista si suparata.

Eu am incredere ca toate lucrurile care ni se intampla in viata sunt bune, chiar si atunci cand nu par. Eu am incredere in sentimentele mele pentru ca stiu ca sunt mai puternice ca orice fapta sau vorba aruncata aiurea.

Ai uitat de mine? Eu n-am uitat de tine.

Trezeste-te pana nu e prea tarziu si pierdem singurul lucru pe care l-am avut: iubirea noastra. A fost si este reala sa stii.

Aud un ecou care ma striga tot mai tare..

Astazi mi-e dor de tine mai mult ca niciodata...

Lipsa noastra de comunicare face rani adanci in inima mea.

Ma terorizeaza sentimentul asta de iubire ce il simt cuibarit atat de adanc in sufletul meu.

Mai intens ca niciodata simt teama cum rupe din mine fasii adanci de carne pentru ca mai apoi sa le arunce intr-un lac neobisnuit de albastru si rece pentru a ingheta in mine orice sentiment oemenesc.

Imi justific purtarea intr-un mod bizar si neconcludent.

Fac apel la destin doar ca sa nu ma simt vinovata ca n-am facut nimic sa ies dintr-o situatie complicata, dintr-o existenta superficiala si fantasmagorica.

Nu ma percep ca fiind o persoana normala, din contra sunt exact pe dos.Un om scandalos de plin de idei , superstitii , prejudecai, ratiuni duse la limita si care are mereu ceva de comentat.

Recunosc ca am un temperament nefericit si sufar cand sunt contrariata .

Imi lipsesc momentele noastre de tacere. Momentele in care ne plimbam tinandu-ne de mana si simteam ca toata lumea e a mea, ca nimic nu ma mai poate face sa sufar, ca tu o sa fi mereu acolo langa mine.

Acuma unde esti? Ce destin e asta , sa ne faca sa ne intalnim cand aveam mai mare nevoie de tine si sa ne desparta cand am nevoie mai multa ca niciodata de tine.

Mi-e dor sa te uiti la mine , de ochii tai .

Mi-e dor sa ne certam si sa-mi spui ca tu nu te certi cu mine doar imi explici ceva.

Mi-e dor de banca aia.

Mi-e dor de tine si as vrea sa fi aici, sa nu mai lasi pe nimeni si nimic sa ne desparta.

Mi-e dor sa te simt ca lupti pentru mine si sa lupt si eu pentru tine.

Mi-e dor de noi....

Imi gasisem o mie de scuze formidabil si perfect formulate , dar in sufletul meu as fi vrut sa te ma convingi sa las totul pentru tine, sa fiu fericita.Vroiam sa te ascund in sufletul meu si sa nu te mai las sa pleci, dar tu ai vrut sa pleci....tu ai vrut sa fiu tare...dar eu sunt slaba scumpule, sunt ridicol de slaba si fara curaj ca o frunza batuta de vant...

Vin-o inapoi ..mai mult decat viata te-as iubii.

O ultima pasare spin va canta pentru noi..

Il tinea de mana atat de strans incat degetele o furnicau de durere, dar oricat de mare ar fi fost durerea nu i-ar fi dat drumul, nu putea sa-l mai piarda inca o data. Ii transpirasera palmele si degetele o chinuiau tiranic, dar nu putea sa ii dea drumul, nu vroia. Parul incepuse sa i se onduleze de la brobonitele de transpiratie ce ii alunecau pe fata, dar nu mai conta.In seara aceea nimic nu mai conta in afara de el.Tot ce era important era ca se afla acolo cu ea, ca se tineau de mana, ca dansau amandoi.Melodia ce se auzea era armonioasa, un tango lent iar perechile se miscau suav pe ringul de dans.Noi doi cei mai perfecti dintre toti, intr-un cadru imperfect.
Se uita in ochii lui si vedea totul, vedea o viata perfecta impreuna.Felul cum o tinea in brate o ametea de fiecare data si ii dadea putere sa spere.
Cand luminile s-au aprins, muzica s-a oprit iar ea a deschis ochii.Mana nu o mai durea iar sudoarea de pe fata ii disparuse.Era in patul ei cu cearsafuri albe cu flori .Pumnul il tinea strans de de patura iar ursuletul ii cazuse pe jos.Fusese doar un vis, o realitate imaginata doar de ea.Nu a fost niciodata acolo, nu dansase cu ea, nu o tinuse de mana , nu venise sa-i bata la usa si sa-i spuna cat de dor ii este de ea, nu era acolo dar ii simtea tiranica prezenta in suflet.
Nu a fost real pentru altcineva,dar a fost pentru ea.Atunci cand noaptea vine isi traieste a doua viata alaturi de el, o viata dupa care a tanjit de mult si in fiecare dimineata se trezeste fericita iar asta e tot ce conteaza.
Oare exista o astfel de iubire?
Eu sunt de parere ca iubirea gaseste mereu un mod de a se adapta circumstantelor .
Exista o astfel de iubire pentru ca atata timp cat eu exist o sa existe si ea.