I am moving on

Am avut o incredere oarba. O incredere de neclintit.
As fi mutat muntii din loc pentru el..
As fi plecat de langa oamenii dragi mie ca sa fiu cu el...
Dar in final s-a dovedit ca am avut dreptate.
Lucrul acela care m-a tinut sa nu fac gesturi de neiertat pentru el, lucrul acela care mi-a strigat sa nu mai fiu asa indragostita..lucrul acela care se numeste:RATIUNE s-a dovedit a fi real.
M-am gandit de-a lungul timpului ca iubirea invinge orice...orice sentiment..orice persoana...orice obstacol.. si pentru mine aceasta iubire de neclintit a fost mai reala ca aerul.
Imi trebuia ceva sa renunt...imi trebuia ceva sa il las sa plece..
Astazi am auzit acel ceva ce imi trebuia..
Imi este greu sa ma gandesc ca m-a mintit..ca a plecat de langa mine si cand s-a intors totul era doar o minciuna...Imi vine greu sa renunt la el...inca il iubesc...
Ma simt tradata..
Ma simt infranta..
Ma simt ca un om care nu mai are ratiunea si nici puterea de a mai crede in cineva vreodata..
Ma simt ca o frunza aruncata de vant de colo colo in timpul unei furtuni..
Ma simt ca un nimeni pentru ca el mi-a dat ideea ca puterea sta la el..
Dar sunt puternica, am suportat multe si pot trece peste orice chiar si peste dragostea vietii mele..
Am sa trec mai departe nu pentru ca nu il mai iubesc, nu pentru ca nu as putea sa gasesc o modalitate sa se intoarca, nu pentru ca am gresit amandoi , nu pentru fazele si certurile care le-am avut. Am sa tec mai departe pentru ca am fost mintita de singurul om cu care am fost sincera de la inceput pana la sfarsit , pentru ca am avut incredere si am aflat ca increderea mea a fost prost canalizata.
Am sa trec mai departe pentru ca esti iubirea vietii mele si o sa ramai asa dar nu te pot ierta...

I felt my share of pain

Am o mie si una de motive pentru care ar trebui sa te intorci la mine:
-pentru ca ne era bine impreuna..
-pentru ca tot ceea ce simteam parea in ordine, corect...
-pentru ca te iubesc...
-pentru ca stiu ca ai avut sentimente pentru mine si n-o sa ma uiti prea curand..
-pentru toate momentele traite si lucrurile peste care am trecut...
-pentru ca m-ai salvat cand nimeni nu a vazut ca aveam nevoie de asta..
-pentru ca m-ai tinut in brate si mi-ai spus ca impreuna trecem peste orice obstacol..
-pentru ca ai fost romantic intr-un mod in care nimeni nu stie sa fie..
-pentru ca m-ai inteles...
-pentru ca te inteleg chiar daca uneori nu imi dau total silinta.,.
-pentru ca am vazut ce inseamna viata fara tine..
-pentru ca fiecare secunda in care respir fara tine langa mine am impresia ca o sa fie ultima..
-pentru ca ma simt deconectata de tot ce credeam ca e al meu..
-pentru ca stiu ca ai nevoie de mine chiar daca ti-e greu sa o recunosti..
-pentru ca eu am nevoie de tine sa ma tin de mana cand totul devine prea greu..
-pentru zilele alea in care stateam amandoi si ne uitam la filme tinandu-ne in brate..
-pentru toate clipele in care mi-ai spus ca ma iubesti si am simtit ca asa este..
-pentru ca iubirea nu dispare..
-pentru ca am ajuns sa fiu puternica doar ca sa nu recunosc ca ma doare..
-pentru ca am ajuns sa nu mai am emotii doar ca sa nu vada nimeni cat ma macina durerea...
-pentru ca am ajuns sa nu mai vorbesc pentru ca nimeni nu stie cum sa vorbeasca cu mine..
-pentru ca ai fost singurul care m-a inteles...
-pentru ca n-am crezut in destin , dar tu esti parte din destinul meu si am stiut-o mereu...
-pentru ca stiu ca te-a durut la fel cum m-a durut si pe mine..
-pentru ca porti o masca ca si mine...
-pentru ca se spune ca atunci cand iubesti lasi persoana de langa tine sa plece daca asta isi doreste, pentru ca eu te-am lasat sa pleci din cauza ca te iubesc si te-am inteles...
-pentru ca inca cred in tine din cauza ca tu m-ai invatat sa cred in mine...
PENTRU CA LOCUL TAU ESTE LANGA MINE...

Drumul meu spre mare

Cateva nopti la rand m-a inebunit un simplu vis, m-a obsedat doar o idee: sa plec la mare.

In cel mai frumos vis al meu eram eu si el si viata parea doar o picatura intr-un pahar cu apa...

Nisipul imi mangaia talpile picioarelor facandu-ma sa simt fiecare graunte de eternitate pe care calcam , apa de un albastru pur si magnific era tocmai la o temperatura potrivita cat sa nu-mi faca trupul sa tremure iar el era chiar langa mine tinandu-ma de mana.

Anul acesta marea e inca acolo, dar eu sunt aici...

Anul asta el e la mare, eu sunt inca aici...

In casuta mea de pe plaja, unde vantul bate sa-i spulbere acoperisul, dar ea rezista eroic as vrea sa locuiesc doar pentru saptamana asta...sa-l vad cum se plimba pe plaja si admira marea cu ochii lui mai verzi ca iarba in plina primavara..

O singura zi as vrea sa nu mai fiu eu aici, el acolo, marea departe de mine...

Nici cea mai frumoasa zi nu se compara cu zilele in care eram doi..pe vremea cand lucrurile erau simple iar certurile nu incepusera...

Eu, tu si marea...te rog Doamne doar o zi..

Prietenii adevarati

E important in viata sa nu iti pese prea tare de oamenii din jurul tau pentru ca la un moment dat toti profita de naivitatea si bunatatea ta si tu , cu suflet mare, vrei sa ii ajuti crezand ca vreodata, intr-un viitor apropiat, o sa-ti intoarca si ei favoarea.
Este un mod bun de a reusii in viata sa crezi doar in tine.
Cand oamenii te vad ca ai succes brusc incepi sa ai mai multi prieteni ca niciodata, brusc telefonul suna non stop si toti vor sa te vada sau sa te felicite. Cand drumul este alunecos, acestia se pierd in zare.Asa cum au venit au si plecat. Sau de multe ori , dupa o perioada incep sa iti ceara sa ii ajuti si sa le ridici si lor cariera.
Cand spun ca am doar 3 prieteni adevarati, o spun din suflet.
Am mereu amintiri despre asa zise persoane care mi-au spus si s-au jurat si mi-au plans in fata ca ei sunt prietenii mei si niciodata n-ar putea sa plece de langa mine si chiar nu stiu cum se face , dar tocmai astia au plecat primii.
Cand e mai greu,cativa stau langa mine.Cand e soare, multi ies la suprafata.Pacat ca nu imi place minciuna si prefacatoria.
In concluzie, analizati-va atent prietenii pentru ca s-ar putea sa aveti surprize si tocmai persoanele care le credeti mai putin prieteni sa va fie adevaratii prieteni.

Totul imi iese bine tocmai cand nimeni nu ma crede in stare

Toata lumea spune numai lucruri negative despre independenta la o varsta fragila.
Oare de ce nu intelege nimeni ca independenti suntem din nastere? Venim singuri pe lumea asta si fara nimic si exact asa o sa si plecam...
Vor sa omoare toata creativitatea si gandirea pentru sine...
Am o varsta frageda,dar o minte mai cultivata decat multi oameni care se cred trecuti prin viata ..
Eu cred in independenta, cred ca toti ne dorim libertatea si frumusetea de a ne ridica singuri din mocirla in care societate ne arunca pentru ca numai asa poti aprecia ceva..
Fericirea este o stare de spirit.
Am motive sa cred ca noi toti ne subestimam..
Dupa cine astepti sa iti iei viata in piept? Dupa mama, tata, frati, prieteni? Ei toti n-or sa-ti dea drumul niciodata pentru ca ei reprezinta controlul si ordinea din viata ta..
Am invatat sa am rabdare pentru ca totul imi iese bine cand nimeni nu ma crede in stare..
Minti si nimeni nu stie de ce? E in ordine, eu te inteleg. Minciuna inseamna mai intai talentul stralucit de a te mintii pe tine inainte de a-i mintii pe altii.Toti mintim, e mai usor asa. Infruntam realitatea cu mai multa patima daca avem si o minciuna in spate.
Credeam ca dreptatea si adevarul au rostul lor ,dar singurul adevar este ca toata lumea te invata sa minti in epoca asta.
Cred in mine, eu si el credem in mine.
N-am nimic al meu inafara de mintea si inima asta ce imi bate in piept si tocmai de aceea o sa reusesc mai multe decat au reusit toti oamenii din jurul meu. Eu cred in propria reusita nu in parintii ce in vremurile acestea cred ca ei sunt indispensabili in reusitele copiilor.
Nimeni nu e perfect.Eu sigur sunt departe de perfectiune si tocmai imperfeciunea asta face diferenta intr-o lume prea comuna si identica.

Eu sunt stapana vietii mele.

M-am intrebat de multe ori in ultima vreme cum pot oamenii sa isi renege propria inima? Cum pot sa plece de langa cineva stiind ca este persoana potrivita?Cum sufletul le spune ceva si ei aleg sa isi urmeze cel mai sigur drum al ratiunii?
Suntem tineri, avem toata viata in fata. Avem zile, luni, ani. Oare?
Ne-am intalnit prea devreme, trebuie sa mai traim, sa mai cunoastem si alte persoane. Oare?
Avem vise, ambitii.
Judecam iubirea dupa anii care ii avem in spate nu dupa momentele si sentimentele noastre, nu dupa cum ne transforma si ne modeleaza.
Neglijam sufletul doar pentru ca epoca in care traim este una in care banul este mai important decat copii, familie, iubire, prieteni...orice.
Ne uitam in urma noastra si ne plangem de mila doar din simplu fapt ca nu putem sa renuntam la control.
Viata mea si a nimanui nu este a cuiva, chiar daca cineva mi-a dat viata nu este a lor. Viata mea este doar a mea pentru ca eu sunt stapana sufletului meu , propriul capitan al navei cu care infrunt valurile ce imi ies in cale.
Iubirea nu este ceva ce putem controla, putem doar spera la ea.
Omul modern a uitat ce inseamna sa fi cu adevarat om.Scuzele gen: astea sunt vremurile in care traim , a schimba ceva inseamna a crea haos etc sunt simple scuze. Omul modern adora epoca in care traieste, adora uratenia in care traieste si intunericul ce il inconjoara. Omul modern este departe de orice definitie posibila a omenirii. Omul modern eclipseaza bunatatea prin puterea banului si ascunde frumusetea in spatele efectului de turma.
Cine a spus ca nu pot face diferenta in viata mea nu m-a stiut si nu ma va stii niciodata.
Parinti, prieteni, colegi...din atatia oameni in jurul meu este greu de crezut ca unul singur m-a vazut asa cum sunt eu in realitate.
Am parte de cei mai frumosi ani si nimeni nu imi poate lua speranta unei zile de maine mai bune.
Daca el a plecat pentru moment, inca am in ce sa sper...pentru ca stiu ca se va intoarce langa mine. N-am mai simtit in viata mea ca e ceva mai mare in Universul acesta ce ma leaga de o alta persoana si totusi este adevarat sentimentul.
Iubirea mea este eterna pentru ca eu si sufletul meu suntem eterni.

This isn't a love story.This is a story about love.

S-a uitat la el si pentru o secunda nu l-a putut recunoaste.Era acelasi om si totusi nu se simtea la fel de bine in preajma lui, era ca si cum magia disparuse. Se indrepta spre locul unde il vazuse stand ultima data in parcul care odata le fusese atat de drag si cand il zari ratiunea i-a spus sa plece de acolo iar inima sa fuga spre el. Dar cum sa mai aiba incredere in el? Cum sa se mai uite in ochii lui si sa il creada ca ii spune ca o iubeste?
Prinsa intre doua alegeri, ambele probabil gresite, se hotara sa se duca la el. Se aseza pe banca si fara sa il priveasca stia cum este imbracat, cu ce parfum si-a dat chiar si faptul ca atunci cand a plecat de acasa a uitat inca o data sa se barbiereasca.Stia fiecare detaliu despre el, dar nu stia ce simte.
-Nu stiu de ce, inca, nu pot sa-mi vad de viata mea.
-Poate ar trebui sa te relaxezi.
-Si sa astept sa isi faca soarta urmatoarea mutare in viata mea?
-Poate.
-De ce te-ai intors?
-Imi place aici.
-De ce acuma?
-Am simtit ca este momentul potrivit.
-Vrei sa spui, ca a trecut destul timp, nu?
-Da..
-Poate nu destul cat ar fi trebuit.
-Inca nu poti renunta?
-Tu poti sa renunti de propria inima?
-Incerc uneori.
Fata continua sa se uite la pomii infloriti si copii ce alergau prin parc, stia ca el disparuse de pe banca aceea.De fapt stia ca in ultima vreme conversatiile cu el devenisera tot mai dese, dar ca el era doar o proiectie a imaginatiei ei, o amintire pastrata vie in suflet si minte.
Intoarce-te la mine, mai mult decat viata te-as iubii.