Viata asta e pur si simplu o loterie...ma uit in urma mea si vad suflete pline de orgoliu, egoism, sufelete sfasiate de iubire sau obsesie, suflete pline de ambitie si incredere...
Nu stiu daca vreodata omul se va trezi la realitate, pentru ca pana si mie ajunge sa imi placa sa-mi creez o realitate a mea pe care sa o cred si sa o plac, independent de realitatea generala si abstracta.
Nu stiu daca maine va fi o zi buna sau o zi rea, dar sper numai la soare si frumusete...
Nu cred ca m-am visat vreoadata mireasa...nici macar nu mi-am imaginat cum as vrea sa arate rochiar mea...
Nu cred ca mi-am dorit vreodata sa vreau sa ma casatoresc pentru ca sincera sa fiu din punctul meu de vedere este un simplu act si nimic mai mult...dar cred in dragostea adevarata si ce poate realiza ea atunci cand se intalnesc oamenii potriviti..
Nu cred ca mi-au placut , cand eram copil, papusile mai mult ca masinile...
Cred ca am fost ultima generatie care a stiut sa se distreze in concordanta cu varsta, pititea, leapsa, elasticu , tara tara vrem ostasi etc
Cred ca fac parte din ultimii oameni care au prins televizorul alb-negru si nu dadea doi bani pe chestia asta, fata de copii din ziua de azi care viseaza la plasme 3D .wii sau alte console de jocuri scumpe..
Cred ca suntem ultimii care au realizat ce inseamna modestia, ce inseamna sa te joci pe afara nu sa stai in casa si sa te joci pe calculator , sa aibe uniforme si sa nu se revolte, sa asculte muzica veche si sa o aprecieze...
Cred ca suntem ultimii care au ascultat muzica la casetofon , muzica inregistrata pe casete nu pe cd-uri sau dvd-uri...
Cred ca filmele copilariei noastre au fost cele cu Ramboo iar desenele preferate Tom si Jerry si Scooby Doo...
Ma uit in spate si simt o urma de regret pentru timpurile acelea...
Ma uit si vad cat am crescut si parca uneori nu-mi vine sa cred...
Ma uit ca nimeni nu mai apreciaza frumusetea lucrurilor simple..
Dar ma bucur ca nu am incetat sa ascult muzica veche, sa ma simt copil, sa ma uit la Stan si Bran , sa dau pe desene animate din cand in cand si sa adorm cu televizorul asa, sa mananc vata pe bat si sa ma lipesc toata, sa pictez toate caietele si sa mai citesc oracolele copilariei, sa imi placa inca jucariile , sa ascult muzica la casetofon.
Ma bucur ca niciodata nu m-am schimbat ...
[ Pentru toti cei care n-au avut de la inceput stralucirea tehnologiei la indemana, dar care au inteles ca frumusetea nu sta in niste simple obiecte ci chiar in noi]
