Carti remarcabile

Am vazut astazi filmul Othello si am ramas profund impresionata.Am citit si cartea acum ceva timp si m-a impresionat chiar mai tare decat filmul,deoarece cartile au acel lucru care te atrage in lumea lor spre a nu-ti mai da drumul niciodata.Pe cand cartile dau o stare de dependenta adevaratilor cititori,filmele au un grad mai slab de reusita in materie de detalii.Totusi nu despre carti si filme vroiam eu sa vorbesc. Ceea ce vroiam sa atac astazi este omul care planteaza samanta geloziei in sufletul nevinovat.In lume stiu ca exista intotdeauna un Iago( omul care starneste un zvon fals pentru a-si satisface orgoliul sau din pura razbunare),un Othello(omul care va crede ceea ce spune Iago si nu va mai putea dormi niciodata linistit din cauza indoielii). si desigur o Desdemona( victima nevinovata a celor doi oameni care se razbuna fara un motiv clar).
Stiu ca oamenii astia exista si in zilele noastre,niste proiectii nereusite ale vremurilor de mult apuse si totusi remarcabile.Niste oameni de genul acesta,mai ales cei care ii seamana lui Iago ma ingrozesc,trezesc in mine rauri de frica.Un asemenea om poate distruge viata cuiva fara sa se uite in urma lui,fara pic de remuscare.Nu am putut sa nu simt mila pentru Desdemona,pentru victima nevinovata a unor greseli cumplite.Nu am putut sa nu remarc ruga ei de a mai ramane in viata inca o noapte,stiind ca ziua de maine o poate salva,stiind ca totul ar putea fi clarificat si totusi n-a primit nici macar o secunda de amanare si a primit o pedeapsa mult prea mare pentru o fiinta atat de mica si neinsemnata in acest tablou.
Othello,despre el as vrea sa spun ca omul inveninat nu mai gandeste rational nici cand adevarul ii sare drept in fata.Un astfel de om vede un film fals in capul lui din cauza indoielilor cuibarile adanc in suflet de gelozia plantata de un Iago mult prea fals si egoist.El este omul care ar putea spune ca gelozia este un demon de care nu poti scapa decat cu multa vointa si ratiune insa alege sa nu vada decat minciuna.Alege sa pedepseasca un suflet ce nu gresise decat ca il iubise prea mult iar mai apoi cand valul de pe ochi i-a cazut si adevarul a revenit la suprafata viata a devenit de nesuportat pentru el.
Oamenii inca au aceste probleme in zilele noastre.Inca vedem lume inveninata de alta lume si oameni care traiesc adevarate tragedii fara nici o vina.Pedepsele pe care le sufera aceste persoane depasesc limita ratiunii,depasesc iubirea,ura,gelozia,indoiala.

[Ar fi frumos daca ati putea propune si alte subiecte de discutie,subiecte din filme sau carti citite,subiecte care v-au impresionat sau au lasat o urma vesnica in inimile voastre.]

Va multumesc ca cititi ceea ce scriu.

In primul rand vreau sa multumesc tuturor celor care citesc ceea ce scriu.Vreau sa le multumesc ca ma fac sa zambesc ori de cate ori vad ca apreciaza subiectele atinse de mine.Fara voi,cei care scrieti si stiti ce mult inseamna sa fi ascultat,n-as fi crezut ca o sa reusesc sa scriu despre anumite lucruri.Inainte,pot spune cu mana pe inima,ca preferam povestile scurte care sa mascheze ceea ce vroiam sa spun, nu aveam destul curaj sa vorbesc liber si sa spun ce gandesc.Imi era teama de reactia oamenilor,daca nu le place cum scriu?Daca nu sunt de acord cu mine?Daca resping cu indarjire crezurile mele?Daca o sa am toata viata parte numai de anonimat?Toate aceste intrebari mi-au macinat viata ani de zile,pana in ziua cand am trimis o parte din romanul la care scriu la un concurs.Nu ma asteptam la nimic spectaculos,altii sunt sigura ca scriu mult mai frumos decat mine si totusi speram ,speram macar sa primeasca o mica apreciere,o mica incurajare.Am asteptat 2 luni de zile sa mi se spuna ce s-a intamplat cu fragmentul acela de roman,am asteptat pana cand ochii mi s-au uscat de atata plans si n-am mai putut sa vars nici macar o singura lacrima.Am asteptat cu sufletul facut bucati si am tot asteptat. Cand imi pierdusem complet speranta si chiar uitasem de acel mic roman la care tot lucram,lucram cu indarjire si vointa in fiecare zi, mi s-a spus ca as fi luat un loc frumos cu acel fragment.Am intrebat plina de tristete:Al catelea loc?Primul din coada?Credeam ca pot suporta dezamagirea,ma pregatisem pentru ea si totusi atunci simteam cum sufletul ma inteapa si nu puteam crede ca scriu atat de prost,nu,ceva din mine nu ma lasa sa cred."Stai linistita ai luat locul 2.Felicitarile mele"
Poftim?m-am auzit spunand.O sa va vina sa radeti,dar am simtit o furie groaznica cand a zis locul 2,putea foarte bine sa fie si ultimul loc in cazul acela.M-am uitat in alta parte si pe cand ma indepartam de respectiva profesoara de limba romana am intrebat"Cine putea sa imi ia locul,locul 1?" S-a uitat la mine uimita si mi-a spus ca un roman de acela fantastic cu monstri si toate cele. Am inceput sa rad frenetic,un roman fantastic offff.Pana la urma m-am calmat,fiecare cu gusturile lui.Nu am nimic cu romanele fantastice,de fapt le ador si mereu le-am citit pentru ca mi se parea extraordinar ce poate scormonii mintea umana si pune pe foaie.
Acuma inca lucrez la acel roman.Nu este gata si nu stiu daca va fi in urmatorii ani.Probabil n-o sa am niciodata o carte scrisa de mine si totusi speranta moare ultima doar atunci cand crezi,asa ca eu cred..cred ca poate peste 5-10-20 de ani o sa vad in librarii o carte cu numele meu pe ea.
In ziua aceea o sa plang de fericire,o sa plang asemeni unui copil.In ziua aceea voi stii ca mi-am atins telul ,ca mi-am implinit destinul de a nu pleca de pe acest Pamant fara ca nimeni sa stie cine am fost.

Cand oamenii uita.

Mi-am adus aminte zilele astea de o intamplare extraordinar de urata si am tot vrut sa postez un articol pe tema aceasta.Mi s-a intamplat ca intr-o zi mergand spre scoala sa vad o scena terifianta.Un barbat lovea cu salbaticie o femeie in plina strada sub ochii zecilor de trecatori.Lucrul care m-a socat cel mai tare este faptul ca nimeni nu-i sarea femeii in ajutor desi striga cat o tineau plamanii de tare sperand sa rasara vreun bun samaritean care in final s-a dovedit a nu aparea.Recunosc ca si eu eram unul dintre martorii tacuti,dar scuza mea era ca daca as fi intervenit(pentru ca imi doream asta din tot sufletul) barbatul mi-ar fi dat si mie cateva palme bune iar eu una nu pot suferi violenta asa ca am stat acolo in strada si am privit.Am privit si am sperat ca un trecator o va salva din mainile distrusului care se gasise sa o bata crezand ca e un fel de posesiune,un obiect fara sentimente si ca fara repercursiuni poate da in ea nestingherit.
Scena s-a incheiat intr-un final cand bestia s-a plictisit de atata dat in saraca femeie.Eu socata nu puteam sa ma misc deloc din locul unde stateam.Parca prinsesem radacini si nu mai puteam sa ma departez de acolo.La un moment dat tipul mi-a aruncat o privire,poate credea ca o sa-mi fie frica de el sau cine stie ce era in mintea lui.Nu imi era frica de el,dar ma dezgusta.Ma facea sa il urasc prin simplu fapt ca in fata mea si-a permis sa faca asemenea gesturi si ca mai ales a dat intr-o femeie.Mi se pare atat de josnic ca si-a folosit muschii aia in scopuri atat de proaste cand putea sa se duca sa munceasca ceva sau sa plesneasca un sac de box daca se credea asa macho si suparat.Orice se intampla eu nu concep ca un barbat sa dea intr-o femeie,este pur si simplu tampit total sau nebun daca ajunge la asemenea gesturi extreme.
Nu uitati ca oamenii nu sunt posesiuni,nu uitati ca toti avem sentimente si ne doare atunci cand suntem raniti,nu uitati ca numai o viata avem si asta este prea scurta ca s-o manjim cu suferinta,nu uitati ca femeile sunt egale cu barbati si nimeni nu are dreptul sa rupa aceasta egalitate,nu uitati ca frumusetea unei relatii se traduce prin gradul de intelegere si nu prin bataile primite,nu uitati!!

Azi

De exemplu azi pot sa zbor.Simt aripile cum mi se intind si sunt fericita,mai fericita ca niciodata.Da,azi sunt fericita!
De exemplu azi ascult Eminem la nesfarsit si nu ma plictisesc de el si ascult aceeasi melodie la nesfarsit si chiar nu conteaza pentru ca sunt fericita.
De exemplu azi simt ca totul are sens.Simt ca viata e frumoasa.Simt natura.Simt Universul.Azi simt ca traiesc iar pentru asta zambesc.
De exemplu azi as canta atat de tare incat nici n-ar mai conta ca n-am voce absolut deloc si as teroriza cu vocea mea falsa pe toata lumea.
De exemplu azi nu-mi pasa de nimeni in afara de mine si de el.
De exemplu azi vad altfel viata.Vad colorat.Simt parfumul unui amurg si ascult melodia sfasietoare a unui parfum necunoscut.
De exemplu azi gandesc rational si totusi visez mai frumos ca niciodata pentru ca iubirea asta ce m-a acaparat a pus stapanire definitiv pe mine si cand ma gandesc cat de mult iubesc nu pot sa nu fiu fericita.
De exemplu azi n-o am pe cea mai buna prietena a mea ,dar nu conteaza.Nu conteaza ca dupa 12 ani de zile nu mai suntem prietene.Nu conteaza ca atunci cand vorbim ne vorbim ca doua straine .Nu conteaza ca te vad ca esti nefericita si totusi nu recunosti nimic .Nu conteaza ca n-ai puterea sa te detasezi de tot,Nu ,azi nu conteaza nimic din toate astea.
De exemplu azi rad,rad din toata inima .

Zambesc

Am scris zeci,sute,mii de povestiri.Am scris cuprinsa fiind de o adrenalina nepamanteasca .Am asezat pe foi amintiri si lucruri netraite dorindu-mi ori sa sterg ceva din inima mea or sa pun temelia vreunui sentiment cat de cat uman( gen veselie,buna dispozitie).Am scris tot ce credeam ca as vrea sau as putea vreodata sa scriu si mi-am dat seama,astazi,pe cand vorbeam cu cea mai speciala persoana din viata mea ca tot ce imi doresc acuma e sa distrug tot ce am scris.Aceasta distrugere a respectivelor foi mi-ar aduce o anumita liniste sufleteasca pe care o caut de ceva vreme( si ea bineinteles, nepasatoare ,ma tot ocoleste).Pastrez in inima mea toate amintirile desi de maine nu vor mai exista pe nicio foaie,nimeni si nimic nu ar putea sa imi sterga din inima anumite amintiri si totusi as gasi linistea de care am nevoie..
Visele si amintirile sunt eterne se spune.Eu zic ca noi suntem eterni iar atata timp cat traim avem posibilitati infinite de a fi mai destepti,mai cititi,mai omenosi.Viata nu se termina niciodata,viata suntem insasi noi.Puterea de a ne trezi dimineata si de a infrunta problemele nu ne este data de mediul in care traim ,scoala la care mergem,prietenii pe care ii avem.Nu,puterea vine din interiorul nostru..pentru ca noi suntem puterea,iar viata izvoraste din sufletele noastre.Te-ai gandit vreodata de ce unii oameni pot sa te faca sa zambesti printr-o simpla privire?De ce unele persoane au atata veselie si buna dispozitie incat te molipsesc si pe tine intr-o secunda cu aceste stari sublime?Ti-a trecut vreodata prin cap ideea ca poate unele persoane se trezesc dimineata doar pentru ca tu ieri le-ai zambit? Oamenii sunt niste fiinte complexe si extrem de interesante.Unici in felul nostru nu poti gasi doua persoane in lume care sa se asemene.
Eu cand scriu zambesc si tocmai pentru ca zambesc continui sa scriu.In ziua cand voi inceta sa mai zambesc ma voi oprii din scris.In ziua aceea n-o sa mai zambesc pentru ca ador sa scriu,nu in ziua aceea voi zambii pentru tot ce am scris si pentru oameni care le-au citit si poate le-au placut lucrurile spuse de mine,poate chiar au invatat si ceva din ele.In ziua aceea nu va mai trebui sa scriu si voi privii cum zambetul meu este acum zambetul altcuiva,o alta persoana care scrie cu aceasi pasiune cum scriam eu.Eu n-o sa regret ziua aceea,eu n-o sa plang.O sa rad din toata inima pentru ca o viata intreaga am zambit si n-am stiut ca zambetul este doar inceputul rasului.Atunci cand razi esti fericit,atunci cand eu o sa rad o sa stiu ca sunt fericita,atunci o sa fie ziua in care am gasit fericirea si n-a mai trebuit doar sa zambesc,amagindu-ma cu ideea fericiri...atunci fericirea va fi a mea,iar eu o s-o pastrez vesnic.

Fericirea poate fi o stare permanenta

Probabil n-o sa mai spun niciodata:sunt mai fericita azi ca niciodata,sunt o persoana mai desteapta, iubesc azi ca in nicio alta zi a vietii mele, gandesc si analizez totul asa cum n-am avut rabdarea s-o fac niciodata. Probabil n-o sa mai spun asa ceva..si totusi azi cred cu toata fiinta mea in ceea ce spun..azi nimic nu ma defineste mai tare decat iubirea asta neconditionata ce o simt atat de aprig in inima mea.
Oamenii nu mai au timp,nu mai vor si nici nu mai au rabdare sa asculte( si cand zic sa asculte nu ma refer sa asculte de alti oameni ci sa asculte de ei,de gandurile si sentimentele lor).Oamenii din ziua de azi sunt mai preocupati de cariere si de a dobandii succesul decat orice altceva.Au uitat adevaratele valorii ale lumii in care traim si acuma doar se prefac ca traiesc fericiti cu carierele lor pompoase spunand ca aceste lucruri neinsemnate le aduc bucurie si implinire...iar nimeni nu poate sa-i conteste...nimeni...pentru ca toti gandim la fel si ne multumim cu superficialitatea gandirii noastre.

Scrisul creaza dependenta

Eu cand sufar -scriu.Cand tristetea devine mult prea apasatoare pentru a mai fi eu insumi-scriu.Cand imi vine sa plang si totusi nu o fac-scriu.Cand regretele isi pun amprenta adanc asupra mea-scriu.
Ce scriu?Uneori nici eu nu stiu.Ma uit la foaia plina de cuvinte uneori si as putea sa zic cu mana pe inima ca nimic din ceea ce e scris acolo nu e scris de mine si totusi este.Totusi toate acele cuvinte imi apartin ..
Ploaia ma deprima,pentru mine e ceva absolut groaznic sa vad cerul de un albastru limpede napadit de tiranicii nori ,care intuneca atmosfera si o fac sa planga.Lacrimile mele se aseamana mult cu picaturile de ploaie,probabil de aceea urasc asa mult ploaia,seamana cu mine.Pentru mine o zi de ploaie este o zi pierduta din viata mea ,este o zi in care ma invart ca un leu in cusca si as vrea sa ma eliberez de monotonie,este o zi in care citesc,cant,dansez si totusi nimic nu ma multumeste,Cea mai mare fericire a mea este sa fie frumos afara si sa stau la un pahar de vorba,sa ma plimb,sa rad,sa glumesc...
Sunt genul acela de persoana care ar vrea ca toata lumea sa fie ca ea...care vrea ca toate lucrurile sa fie ca ea..care admira alti oameni pentru reusitele lor dar la sfarsitul zilei tot pe ea se admira cel mai mult...care rade si glumeste dar atata timp cat i se pare ei comic...care iubeste dar asteapta mereu sa fie iubita mai mult de persoana de langa....care se poarta copilareste si trece de la o stare la alta atata timp cat toata lumea o lauda...sunt genul acela de persoana care se supara din orice nimic,ii pare rau,isi cere scuze,dar niciodata nu tine supararea mai mult de 10 minute...sunt genul acela de persoana care enerveaza pe toata lumea si se mandreste cu asta...eu sunt un om incapatanat si tocmai incapatanarea asta imi aduce succes in orice as face...
"Scriu si cerul se vindeca prin ranile mele"