Stau de cateva zile in fata calculatorului si pur si simplu simt ca nu pot scrie nimic..Ma uit la ecranul gol si as vrea sa strig:"cum adica nu poti scrie Nimic?" si totusi asta e adevarul,nu am pic de inspiratie momentan,nu am nici o idee stralucita iar tot talentul meu anterior parca s-a evaporat.
Nu pot scrie!Nu pot scrie si asta ma ingrozeste!
Voi ati simtit asa ceva ?Ati simtit ca nu mai puteti scrie?
luni, 27 septembrie 2010
vineri, 17 septembrie 2010
Papusi in mainile destinului
Noi suntem doar niste papusi in mainile destinului.
Poate ca suntem doar niste papusi,poate ca e adevarat ca gandim cu doar 8-9% din capacitatea creierului nostru,poate suntem doar niste muritor fara aparare si dusi ca frunzele de toamna prin toate colturile Pamantului,poate ne iubim,poate suntem tristi,poate vrem numai fericire,poate vrem sa imbatranim impreuna,poate suntem cu adevarat doar niste papusi in mainile destinului...
M-am tot intrebat in ultima vreme daca exista un destin harazit pentru fiecare din noi ,un destin care ne este dat sa-l implinim indiferent cate greutati intalnim in drumul nostru.M-am tot framantat daca sa cred ca toate lucrurile bune din viata sunt intr-un echilibru perfect cu tristetile care vin inevitabil pe parcurs.Eu zic intotdeauna ca daca stii sa te bucuri si sa traiesti o fericire trebuie neaparat sa faci la fel si cu o tristete.Nu stiu daca pana la urma avem o soarta sau nu..eu as vrea sa cred ca avem..Eu am avut in viata mea un moment cand nu vedeam nici o sansa in fata mea,cand credeam ca totul este impotriva fericirii mele si totusi cand am rostit"daca e sa fie ceva si sa fiu fericita,o sa fie" am crezut din tot sufletul meu in acele cuvinte.Am crezut si am sperat iar intr-un final dupa multe luni a venit si fericirea mea.
Fericirea mea e atat de frumoasa si speciala incat o tin strans in brate cu ambele maini,o tin cu teama si cu bucurie in sufletul meu..o tin aproape de mine si asa va ramane mereu pentru ca a sapat santuri adanci in inima mea...
Iubesc.Destinul pe noi ne-a adus impreuna.
Noi doi suntem cei mai frumosi oameni de pe Pamant..chiar si fericirea ne invidieaza uneori..
Poate ca suntem doar niste papusi,poate ca e adevarat ca gandim cu doar 8-9% din capacitatea creierului nostru,poate suntem doar niste muritor fara aparare si dusi ca frunzele de toamna prin toate colturile Pamantului,poate ne iubim,poate suntem tristi,poate vrem numai fericire,poate vrem sa imbatranim impreuna,poate suntem cu adevarat doar niste papusi in mainile destinului...
M-am tot intrebat in ultima vreme daca exista un destin harazit pentru fiecare din noi ,un destin care ne este dat sa-l implinim indiferent cate greutati intalnim in drumul nostru.M-am tot framantat daca sa cred ca toate lucrurile bune din viata sunt intr-un echilibru perfect cu tristetile care vin inevitabil pe parcurs.Eu zic intotdeauna ca daca stii sa te bucuri si sa traiesti o fericire trebuie neaparat sa faci la fel si cu o tristete.Nu stiu daca pana la urma avem o soarta sau nu..eu as vrea sa cred ca avem..Eu am avut in viata mea un moment cand nu vedeam nici o sansa in fata mea,cand credeam ca totul este impotriva fericirii mele si totusi cand am rostit"daca e sa fie ceva si sa fiu fericita,o sa fie" am crezut din tot sufletul meu in acele cuvinte.Am crezut si am sperat iar intr-un final dupa multe luni a venit si fericirea mea.
Fericirea mea e atat de frumoasa si speciala incat o tin strans in brate cu ambele maini,o tin cu teama si cu bucurie in sufletul meu..o tin aproape de mine si asa va ramane mereu pentru ca a sapat santuri adanci in inima mea...
Iubesc.Destinul pe noi ne-a adus impreuna.
Noi doi suntem cei mai frumosi oameni de pe Pamant..chiar si fericirea ne invidieaza uneori..
joi, 9 septembrie 2010
Adolescenta revistelor
Toamna.Frig.Ploaie.
Treceam zilele trecute pe langa un chiosc de ziare si m-am oprit fara sa vreau atrasa desigur de una din revistele mondene de acolo.Cum ma uitam eu asa frumos la respectiva revista,gandindu-ma intens daca sa o iau de acolo sau sa imi folosesc respectivii bani cu mai mult folos apare langa mine o pustoaica.Se uita putin la niste reviste mai putin recomandate as zice eu pentru varsta ei si cumpara un ziar plin de aceleasi lucruri neadecvate.Inca in fata revistei cu pricina ma tot gandeam ca pe vremea cand eram copil ziarele parca nu publicau atatea tampenii pe prima pagina.Bun.intr-o alta zi eram cu o prietena printr-un supermarket,ne oprim noi frumos la standul de reviste si carti.Eu iau sa ma uit la o carte,ea rasfoia o revista.Intre timp doua pustoaice de maxim 13 ani se proptesc frumos langa noi.Eu si prietena mea radeam si ne aduceam aminte de copilarie uitandu-ne la o carte daia ilustrata cu Frumoasa si Bestia cand fara sa vreau ma uit la cele doua care susuteau de zor.Pana sa ma dezmeticesc eu prietena mea se uita si ea la ele si vede ca aveau o revista pentru adulti la care se tot uitau si susuteau.Eram stupefiata la modul sincer,adica noi doua care avem si noi o varsta ne uitam frumos la carti de copii si ele in loc sa-si traiasca copilaria se uitau la tampenii.Uitatul ca uitatul,dar cand am ajuns la una din casele de marcat pustoaicele erau si ele in fata noastra si evident cumparau respectiva revista.Nimeni ,dar nimeni nu s-a uitat nici macar o clipa ciudat la ele.Tipa de la casa de marcat nici macar n-a clipit cand le-a cerut banii pe revista si uite asa inca o data sunt total socata de aceasta societate total indiferenta .
Ratiunea ar trebui sa conduca inaintea inimii,dar chiar si atunci cand aceasta lipseste se gaseste intotdeauna cineva care sa rationeze pentru noi,uneori in avantajul nostru,alteori pentru a ne rani.( multumesc,stie el cine:*)
Treceam zilele trecute pe langa un chiosc de ziare si m-am oprit fara sa vreau atrasa desigur de una din revistele mondene de acolo.Cum ma uitam eu asa frumos la respectiva revista,gandindu-ma intens daca sa o iau de acolo sau sa imi folosesc respectivii bani cu mai mult folos apare langa mine o pustoaica.Se uita putin la niste reviste mai putin recomandate as zice eu pentru varsta ei si cumpara un ziar plin de aceleasi lucruri neadecvate.Inca in fata revistei cu pricina ma tot gandeam ca pe vremea cand eram copil ziarele parca nu publicau atatea tampenii pe prima pagina.Bun.intr-o alta zi eram cu o prietena printr-un supermarket,ne oprim noi frumos la standul de reviste si carti.Eu iau sa ma uit la o carte,ea rasfoia o revista.Intre timp doua pustoaice de maxim 13 ani se proptesc frumos langa noi.Eu si prietena mea radeam si ne aduceam aminte de copilarie uitandu-ne la o carte daia ilustrata cu Frumoasa si Bestia cand fara sa vreau ma uit la cele doua care susuteau de zor.Pana sa ma dezmeticesc eu prietena mea se uita si ea la ele si vede ca aveau o revista pentru adulti la care se tot uitau si susuteau.Eram stupefiata la modul sincer,adica noi doua care avem si noi o varsta ne uitam frumos la carti de copii si ele in loc sa-si traiasca copilaria se uitau la tampenii.Uitatul ca uitatul,dar cand am ajuns la una din casele de marcat pustoaicele erau si ele in fata noastra si evident cumparau respectiva revista.Nimeni ,dar nimeni nu s-a uitat nici macar o clipa ciudat la ele.Tipa de la casa de marcat nici macar n-a clipit cand le-a cerut banii pe revista si uite asa inca o data sunt total socata de aceasta societate total indiferenta .
Ratiunea ar trebui sa conduca inaintea inimii,dar chiar si atunci cand aceasta lipseste se gaseste intotdeauna cineva care sa rationeze pentru noi,uneori in avantajul nostru,alteori pentru a ne rani.( multumesc,stie el cine:*)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)