Follow by Email

duminică, 31 iulie 2011

Prietenii adevarati

E important in viata sa nu iti pese prea tare de oamenii din jurul tau pentru ca la un moment dat toti profita de naivitatea si bunatatea ta si tu , cu suflet mare, vrei sa ii ajuti crezand ca vreodata, intr-un viitor apropiat, o sa-ti intoarca si ei favoarea.
Este un mod bun de a reusii in viata sa crezi doar in tine.
Cand oamenii te vad ca ai succes brusc incepi sa ai mai multi prieteni ca niciodata, brusc telefonul suna non stop si toti vor sa te vada sau sa te felicite. Cand drumul este alunecos, acestia se pierd in zare.Asa cum au venit au si plecat. Sau de multe ori , dupa o perioada incep sa iti ceara sa ii ajuti si sa le ridici si lor cariera.
Cand spun ca am doar 3 prieteni adevarati, o spun din suflet.
Am mereu amintiri despre asa zise persoane care mi-au spus si s-au jurat si mi-au plans in fata ca ei sunt prietenii mei si niciodata n-ar putea sa plece de langa mine si chiar nu stiu cum se face , dar tocmai astia au plecat primii.
Cand e mai greu,cativa stau langa mine.Cand e soare, multi ies la suprafata.Pacat ca nu imi place minciuna si prefacatoria.
In concluzie, analizati-va atent prietenii pentru ca s-ar putea sa aveti surprize si tocmai persoanele care le credeti mai putin prieteni sa va fie adevaratii prieteni.

joi, 28 iulie 2011

Totul imi iese bine tocmai cand nimeni nu ma crede in stare

Toata lumea spune numai lucruri negative despre independenta la o varsta fragila.
Oare de ce nu intelege nimeni ca independenti suntem din nastere? Venim singuri pe lumea asta si fara nimic si exact asa o sa si plecam...
Vor sa omoare toata creativitatea si gandirea pentru sine...
Am o varsta frageda,dar o minte mai cultivata decat multi oameni care se cred trecuti prin viata ..
Eu cred in independenta, cred ca toti ne dorim libertatea si frumusetea de a ne ridica singuri din mocirla in care societate ne arunca pentru ca numai asa poti aprecia ceva..
Fericirea este o stare de spirit.
Am motive sa cred ca noi toti ne subestimam..
Dupa cine astepti sa iti iei viata in piept? Dupa mama, tata, frati, prieteni? Ei toti n-or sa-ti dea drumul niciodata pentru ca ei reprezinta controlul si ordinea din viata ta..
Am invatat sa am rabdare pentru ca totul imi iese bine cand nimeni nu ma crede in stare..
Minti si nimeni nu stie de ce? E in ordine, eu te inteleg. Minciuna inseamna mai intai talentul stralucit de a te mintii pe tine inainte de a-i mintii pe altii.Toti mintim, e mai usor asa. Infruntam realitatea cu mai multa patima daca avem si o minciuna in spate.
Credeam ca dreptatea si adevarul au rostul lor ,dar singurul adevar este ca toata lumea te invata sa minti in epoca asta.
Cred in mine, eu si el credem in mine.
N-am nimic al meu inafara de mintea si inima asta ce imi bate in piept si tocmai de aceea o sa reusesc mai multe decat au reusit toti oamenii din jurul meu. Eu cred in propria reusita nu in parintii ce in vremurile acestea cred ca ei sunt indispensabili in reusitele copiilor.
Nimeni nu e perfect.Eu sigur sunt departe de perfectiune si tocmai imperfeciunea asta face diferenta intr-o lume prea comuna si identica.

miercuri, 27 iulie 2011

Eu sunt stapana vietii mele.

M-am intrebat de multe ori in ultima vreme cum pot oamenii sa isi renege propria inima? Cum pot sa plece de langa cineva stiind ca este persoana potrivita?Cum sufletul le spune ceva si ei aleg sa isi urmeze cel mai sigur drum al ratiunii?
Suntem tineri, avem toata viata in fata. Avem zile, luni, ani. Oare?
Ne-am intalnit prea devreme, trebuie sa mai traim, sa mai cunoastem si alte persoane. Oare?
Avem vise, ambitii.
Judecam iubirea dupa anii care ii avem in spate nu dupa momentele si sentimentele noastre, nu dupa cum ne transforma si ne modeleaza.
Neglijam sufletul doar pentru ca epoca in care traim este una in care banul este mai important decat copii, familie, iubire, prieteni...orice.
Ne uitam in urma noastra si ne plangem de mila doar din simplu fapt ca nu putem sa renuntam la control.
Viata mea si a nimanui nu este a cuiva, chiar daca cineva mi-a dat viata nu este a lor. Viata mea este doar a mea pentru ca eu sunt stapana sufletului meu , propriul capitan al navei cu care infrunt valurile ce imi ies in cale.
Iubirea nu este ceva ce putem controla, putem doar spera la ea.
Omul modern a uitat ce inseamna sa fi cu adevarat om.Scuzele gen: astea sunt vremurile in care traim , a schimba ceva inseamna a crea haos etc sunt simple scuze. Omul modern adora epoca in care traieste, adora uratenia in care traieste si intunericul ce il inconjoara. Omul modern este departe de orice definitie posibila a omenirii. Omul modern eclipseaza bunatatea prin puterea banului si ascunde frumusetea in spatele efectului de turma.
Cine a spus ca nu pot face diferenta in viata mea nu m-a stiut si nu ma va stii niciodata.
Parinti, prieteni, colegi...din atatia oameni in jurul meu este greu de crezut ca unul singur m-a vazut asa cum sunt eu in realitate.
Am parte de cei mai frumosi ani si nimeni nu imi poate lua speranta unei zile de maine mai bune.
Daca el a plecat pentru moment, inca am in ce sa sper...pentru ca stiu ca se va intoarce langa mine. N-am mai simtit in viata mea ca e ceva mai mare in Universul acesta ce ma leaga de o alta persoana si totusi este adevarat sentimentul.
Iubirea mea este eterna pentru ca eu si sufletul meu suntem eterni.

luni, 25 iulie 2011

This isn't a love story.This is a story about love.

S-a uitat la el si pentru o secunda nu l-a putut recunoaste.Era acelasi om si totusi nu se simtea la fel de bine in preajma lui, era ca si cum magia disparuse. Se indrepta spre locul unde il vazuse stand ultima data in parcul care odata le fusese atat de drag si cand il zari ratiunea i-a spus sa plece de acolo iar inima sa fuga spre el. Dar cum sa mai aiba incredere in el? Cum sa se mai uite in ochii lui si sa il creada ca ii spune ca o iubeste?
Prinsa intre doua alegeri, ambele probabil gresite, se hotara sa se duca la el. Se aseza pe banca si fara sa il priveasca stia cum este imbracat, cu ce parfum si-a dat chiar si faptul ca atunci cand a plecat de acasa a uitat inca o data sa se barbiereasca.Stia fiecare detaliu despre el, dar nu stia ce simte.
-Nu stiu de ce, inca, nu pot sa-mi vad de viata mea.
-Poate ar trebui sa te relaxezi.
-Si sa astept sa isi faca soarta urmatoarea mutare in viata mea?
-Poate.
-De ce te-ai intors?
-Imi place aici.
-De ce acuma?
-Am simtit ca este momentul potrivit.
-Vrei sa spui, ca a trecut destul timp, nu?
-Da..
-Poate nu destul cat ar fi trebuit.
-Inca nu poti renunta?
-Tu poti sa renunti de propria inima?
-Incerc uneori.
Fata continua sa se uite la pomii infloriti si copii ce alergau prin parc, stia ca el disparuse de pe banca aceea.De fapt stia ca in ultima vreme conversatiile cu el devenisera tot mai dese, dar ca el era doar o proiectie a imaginatiei ei, o amintire pastrata vie in suflet si minte.
Intoarce-te la mine, mai mult decat viata te-as iubii.

sâmbătă, 23 iulie 2011

Fresh start

De azi inainte Naufragiat in inima ta o sa posteze numai articole ce nu mai privesc viata sa.

Povestile vor fi pur fictive si daca va plac o sa ma bucur enorm.

Cred ca talentul adevarat se deosebeste de talentul cultivat prin simplul fapt ca unul scrie din suflet si celalalt din imaginatie.

Am de acum incolo placerea de a va prezenta o noua fata a acestul blog.

Sper sa va placa articolele cat si noua imagine.

Astept comenturile voastre cu privire la aceasta schimbare.

Semnat:Naufragiat in inima ta.

miercuri, 20 iulie 2011

Oficial imi merge "bine"

Sunt cu adevarat si iremediabil revoltata.




Nu mai suport oamenii care cred ca numai si numai ei au dreptate. Adica helloooooo pana la urma nu esti singur pe Pamant si poate mai si gresesti din cand in cand, ce e asa rau in a asculta si pe altcineva sau a lua in considerare o alta parere?




Nu mai suport oamenii care fac presiuni psihologice. Pana la urma suntem oameni nu animale si nu trebuie sa fim controlati de nimeni si nimic.




Nu mai suport ploaie..mereu ma deprima si ma face sa ma gandesc la poeziile lui Bacovia in care totul e asa trist si gri .




Nu mai suport sa se supere toata lumea din nimicuri, gen: azi nu imi gasesc rujul preferat sau azi vreau sa fac glume tampite si apoi sa ma supar tot eu..Treziti-va oameni buni !!!!




Nu mai suport prietenii care e fapt nu sunt prieteni . dar pretind ca sunt ca sa afle nu stiu ce barfe si sa te mai intrebe cate ceva care stiu ca te doare dar pretind ca nu stiu etc etc..




Nu mai suport ignoranta..




Nu mai suport sa ma uit la seriale si sa pretind ca sunt ok cand eu de fapt nu sunt ok...




Nu mai suport sa zic la toata lumea ca sunt fericita cand eu de fapt traiesc cele mai triste momente din viata mea..




Nu mai suport sa aud: o sa fie bine...bineeeeeee vreau sa fie bineeeee....




Nu mai suport sa vad ca nimanui nu ii pasa...




Nu mai suport sa stiu ca nu e nimeni acolo cand vreau vorbesc cu cineva...




Nu mai suport NIMIC...

luni, 11 iulie 2011

Un vis. O speranta.

Am crezut, am vrut, am sperat sa fie mai usor cu fiecare zi ce trece. Am visat la frumusetea relatie noastre, o relatie noua in care totul sa fie bine si sa ne intelegem.

Am incercat din tot sufetul meu sa fiu acolo langa tine, am vrut sa ma lasi sa intru in sufletul tau asa cum te-am lasat eu sa privesti in sufletul meu. Am insistat sa ajung sa te cunosc, dar undeva pe drum doar eu am fost cea care te-a lasat sa vezi cine sunt si ce insemn.

Nu stiu sa fiu fara tine.

Zilele astea in care totul ar trebui sa devina mai usor pur si simplu nu exista.

Lucrurie n-ar trebui sa fie atat de complicate, iubirea ar trebui sa fie simpla si fara granite, fara ziduri inaltate de niciunul dintre noi.

De fiecare data cand as vrea sa iti spun tot ce gandesc inalti un zid.

De fiecare data cand vorbesti cu mine inalt eu alt zid pentru ca mi-e frica...frica sa pleci intr-o zi si sa nu mai stiu cine esti.

Oamenii se schimba..este in ordine sa fie asa ..dar ar trebui intotdeauna sa isi aminteasca cine au fost...poate persoana aceea era cu mult mai buna si mai intelegatoare, poate putea sa realizeze mai mult sau poate doar putea sa iubeasca neconditionat.

Nu mai stiu cine sunt...undeva pe drum mi-am pierdut calea..

Nu mai stiu sa revin de unde am plecat..ma doare prea tare..

Inchid ochii si oricat ar trece timpul de repede ma simt somnambula..ca si cum eu nu mai trec prin timp..doar m-am oprit acolo undeva si am decis sa raman...

Am un vis care imi apare in minte neincetat...un vis in care noi doi inca suntem impreuna

E visul meu si n-o sa renunt la el...inca mi-e dor de tine

Iar cat timp o sa-mi lipsesti o sa tin aproape de mine fotografiile cu noi..pozele acelea ce ascund 1000 de povesti traite de noi doi si sentimentele surprinse...

Cat timp eu cred in tine...iubirea noastra n-o sa moara niciodata

Ajuta-ma sa-mi gasesc calea iar spre tine..

Mi-e dor de noi.