Follow by Email

duminică, 31 octombrie 2010

Intr-o lume imperfecta...

Intr-o lume mult prea imperfecta oamenii cred ca perfectiunea poate fi un scop realizabil,o idee plauzibila.Omul in viata sa cauta mereu altceva decat are,cauta mereu sa aiba ce are altcineva desi poate el are ceva mai bun ,uita sa se aprecieze pe sine si apreciaza numai pe altii , rade de frumusete si vede numai uratul din jurul sau.Citeste un articol de ziar si nu vede esenta ci doar aparenta zicand: eu as fi putut scrie articolul acesta de 100 de ori mai bine .Nu citeste constient de subiectul respectiv ci doar de tehnica de plasare intr-o pagina,de stilu respectivului autor si asa mai departe.Omul in esenta lui e superficial,cauta sa creada ca este rational dar doar in anumite momente ratiunea isi face prezenta in viata si doar in acele momente iese din amorteala de zi cu zi si poate are si un moment de iluminare.
Nu vreau sa spun ca toti oamenii sunt la fel,din contra,spun ca fiecare om este diferit iar asta este un lucru extraordinar.Am spus ca suntem superficiali si asa este,am spus ca suntem intr-o permanenta cautare de altceva si asa este dar asta nu inseamna ca omul nu se poate schimba,ca nimeni nu poate sa fie constient de ceea ce are si ca nu apreciaza aceste lucruri.
Stateam intr-o zi si ma gandeam ca toata lumea are un talent,ca fiecare om se naste cu acel ceva caracteristic lui si m-am intrebat: Care este talentul tau? Am stat cateva clipe si n-am stiut ce sa zic,apoi mi-a aparut ideea ca:Eu scriu.Bun,dar toata lumea scrie de ce ar fi ceea ce scriu eu mai special decat al altor oameni?Nu am stiut niciodata daca am un talent al meu, nu stiu nici astazi.Eu consider scrisul doar un izvor ,o modalitate de a spune unele lucruri pe care le gandesc .
Cand eram copil nu puteam sa scriu,nu aveam pic de imaginatie nici macar pentru o banala compuenere pentru scoala, cu timpul insa am inceput sa citesc si de acolo am inceput sa incerc sa scriu insa n-am reusit de la inceput.Cat de rau ma suparam cand vedeam ce urat scriam,ce putin transmiteau acele lucrari ,insa nu am m-am lasat descurajata si acuma eu consider ca scriu binisor,nu bine pentru ca inca cred ca pot mai mult de atat.
Am lasat mult timp oamenii si parerile lor sa conteze si am ajuns la concluzia ca cea mai importanta parere este chiar parerea mea si ca nimeni nu stie ce e mai bine pentru mine, ce e bine si ce e rau stiu doar eu.Am ajuns la concluzia ca oamenii te pot pune la zid doar pentru ca vorbesti diferit,gandesti diferit sau pur si simplu arati diferit.Oamenii vad numai aparenta frumusete a cuiva in loc sa aprecieze frumusetea sufletului.
Cea mai buna metoda de a invata sa vezi lucrurile din jurul tau este sa asculti,sa gandesti ,sa analizezi,sa constientizezi lucrurile bune si lucrurile rele,sa crezi in persoana ta si sa incerci sa nu vezi numai aparentele.IUBIREA este si va fi intotdeauna un mod de iluminare,atunci cand iubesti lucrurile sunt mai profunde,gandesti mai mult,analizezi mai detaliat,faci totul cu inima nu cu ratiunea iar asta face din iubire cel mai frumos sentiment existent in aceasta lume mult prea ocupata de lucruri neimportante.

2 comentarii:

  1. intr-adevar oamenii vad doar aparenta, sunt cei care niciodata nu pretind sa constientizeze lucrurile asa cum sunt, sa le aprecieze la justa lor valoare.....iar ce tine de IUBIRE, sunt complet de acord cu tine...iubirea e acea forta generatoare de frumos, e acel minunat suport si sentiment al vietii noastre care ne poate face sa lasam deoparte toate prejudecatile si macar pentru o data in viata sa spunem, sa facem ceea ce simtim...

    BRAVO!

    RăspundețiȘtergere
  2. Mersi
    Macar in Iubire sa mai gasim frumosul daca oamenii s-au hotarat sa distruga alte lucruri frumoase si sa vada numai uratul si greutatile vietii.Eu stiu si cred ca viata asta n-ar fi la fel de frumoasa fara anumite greutati,n-am stii s-o apreciem destul si am fi ignoranti.

    RăspundețiȘtergere