M-am intrebat de multe ori in ultima vreme cum pot oamenii sa isi renege propria inima? Cum pot sa plece de langa cineva stiind ca este persoana potrivita?Cum sufletul le spune ceva si ei aleg sa isi urmeze cel mai sigur drum al ratiunii?
Suntem tineri, avem toata viata in fata. Avem zile, luni, ani. Oare?
Ne-am intalnit prea devreme, trebuie sa mai traim, sa mai cunoastem si alte persoane. Oare?
Avem vise, ambitii.
Judecam iubirea dupa anii care ii avem in spate nu dupa momentele si sentimentele noastre, nu dupa cum ne transforma si ne modeleaza.
Neglijam sufletul doar pentru ca epoca in care traim este una in care banul este mai important decat copii, familie, iubire, prieteni...orice.
Ne uitam in urma noastra si ne plangem de mila doar din simplu fapt ca nu putem sa renuntam la control.
Viata mea si a nimanui nu este a cuiva, chiar daca cineva mi-a dat viata nu este a lor. Viata mea este doar a mea pentru ca eu sunt stapana sufletului meu , propriul capitan al navei cu care infrunt valurile ce imi ies in cale.
Iubirea nu este ceva ce putem controla, putem doar spera la ea.
Omul modern a uitat ce inseamna sa fi cu adevarat om.Scuzele gen: astea sunt vremurile in care traim , a schimba ceva inseamna a crea haos etc sunt simple scuze. Omul modern adora epoca in care traieste, adora uratenia in care traieste si intunericul ce il inconjoara. Omul modern este departe de orice definitie posibila a omenirii. Omul modern eclipseaza bunatatea prin puterea banului si ascunde frumusetea in spatele efectului de turma.
Cine a spus ca nu pot face diferenta in viata mea nu m-a stiut si nu ma va stii niciodata.
Parinti, prieteni, colegi...din atatia oameni in jurul meu este greu de crezut ca unul singur m-a vazut asa cum sunt eu in realitate.
Am parte de cei mai frumosi ani si nimeni nu imi poate lua speranta unei zile de maine mai bune.
Daca el a plecat pentru moment, inca am in ce sa sper...pentru ca stiu ca se va intoarce langa mine. N-am mai simtit in viata mea ca e ceva mai mare in Universul acesta ce ma leaga de o alta persoana si totusi este adevarat sentimentul.
Iubirea mea este eterna pentru ca eu si sufletul meu suntem eterni.
Adevărat.sentimentele nu se pot cumpăra...
RăspundețiȘtergereînsă sunt puţine excepţii în lumea asta care ar renunţa la bani pentru o picătură de sentiment.
asta e.. :)
Pentru mine nu sunt importanti banii, nu ma intereseaza puterea si nici n-am ambitia de a distruge oamenii pentru a avea succes in viata. Mai sunt multi oameni ca mine doar ca nu au curaj sa isi recunoasca lor lucrul acesta. Doar pentru ca traim in efectul de turma nu inseamna ca nu putem reusii singuri.Pana la urma singuri venim pe lumea asta, singuri plecam. Ar trebui sa vedem lucrurile importante nu superficialitatea modernismului.
RăspundețiȘtergerePai multi se arunca si cu capul inainte, nu judeca la inceput si apoi raneste pe celalalt. A ramane cat mai mult impreuna trebuie sa lase fiecare de la el. Iar cand apar banii nici nu se mai intra in discutii...toti zicem ca nu ne intereseaza banii dar fara ei tot nu putem face nimic. Cel mai bine zic eu este sa rezisti cat mai mult pana la o anumita limita si sa nu te duci prea mult nici in stanga nici in dreapta. Cu toate ca e foarte greu si daca n-ar fi greu, n-ar mai fi viata...noi tre sa fim invatati sa incepem totul de la noi, sa ne ajutam pe noi insine...
RăspundețiȘtergerefrumos hai si pe la mnhttp://petaledelotus.blogspot.com/
RăspundețiȘtergereAsa este. Multi doar de dragul de a sta cu cineva nici macar nu isi analizeaza sentimente iar in situatii de genu mereu iese cineva ranit. Suntem oameni, gresim, dar asta nu inseamna ca nu putem sa fim sinceri si corecti in privinta a ceea ce simtim.
RăspundețiȘtergere