Am scris zeci,sute,mii de povestiri.Am scris cuprinsa fiind de o adrenalina nepamanteasca .Am asezat pe foi amintiri si lucruri netraite dorindu-mi ori sa sterg ceva din inima mea or sa pun temelia vreunui sentiment cat de cat uman( gen veselie,buna dispozitie).Am scris tot ce credeam ca as vrea sau as putea vreodata sa scriu si mi-am dat seama,astazi,pe cand vorbeam cu cea mai speciala persoana din viata mea ca tot ce imi doresc acuma e sa distrug tot ce am scris.Aceasta distrugere a respectivelor foi mi-ar aduce o anumita liniste sufleteasca pe care o caut de ceva vreme( si ea bineinteles, nepasatoare ,ma tot ocoleste).Pastrez in inima mea toate amintirile desi de maine nu vor mai exista pe nicio foaie,nimeni si nimic nu ar putea sa imi sterga din inima anumite amintiri si totusi as gasi linistea de care am nevoie..
Visele si amintirile sunt eterne se spune.Eu zic ca noi suntem eterni iar atata timp cat traim avem posibilitati infinite de a fi mai destepti,mai cititi,mai omenosi.Viata nu se termina niciodata,viata suntem insasi noi.Puterea de a ne trezi dimineata si de a infrunta problemele nu ne este data de mediul in care traim ,scoala la care mergem,prietenii pe care ii avem.Nu,puterea vine din interiorul nostru..pentru ca noi suntem puterea,iar viata izvoraste din sufletele noastre.Te-ai gandit vreodata de ce unii oameni pot sa te faca sa zambesti printr-o simpla privire?De ce unele persoane au atata veselie si buna dispozitie incat te molipsesc si pe tine intr-o secunda cu aceste stari sublime?Ti-a trecut vreodata prin cap ideea ca poate unele persoane se trezesc dimineata doar pentru ca tu ieri le-ai zambit? Oamenii sunt niste fiinte complexe si extrem de interesante.Unici in felul nostru nu poti gasi doua persoane in lume care sa se asemene.
Eu cand scriu zambesc si tocmai pentru ca zambesc continui sa scriu.In ziua cand voi inceta sa mai zambesc ma voi oprii din scris.In ziua aceea n-o sa mai zambesc pentru ca ador sa scriu,nu in ziua aceea voi zambii pentru tot ce am scris si pentru oameni care le-au citit si poate le-au placut lucrurile spuse de mine,poate chiar au invatat si ceva din ele.In ziua aceea nu va mai trebui sa scriu si voi privii cum zambetul meu este acum zambetul altcuiva,o alta persoana care scrie cu aceasi pasiune cum scriam eu.Eu n-o sa regret ziua aceea,eu n-o sa plang.O sa rad din toata inima pentru ca o viata intreaga am zambit si n-am stiut ca zambetul este doar inceputul rasului.Atunci cand razi esti fericit,atunci cand eu o sa rad o sa stiu ca sunt fericita,atunci o sa fie ziua in care am gasit fericirea si n-a mai trebuit doar sa zambesc,amagindu-ma cu ideea fericiri...atunci fericirea va fi a mea,iar eu o s-o pastrez vesnic.
vineri, 30 iulie 2010
joi, 22 iulie 2010
Fericirea poate fi o stare permanenta
Probabil n-o sa mai spun niciodata:sunt mai fericita azi ca niciodata,sunt o persoana mai desteapta, iubesc azi ca in nicio alta zi a vietii mele, gandesc si analizez totul asa cum n-am avut rabdarea s-o fac niciodata. Probabil n-o sa mai spun asa ceva..si totusi azi cred cu toata fiinta mea in ceea ce spun..azi nimic nu ma defineste mai tare decat iubirea asta neconditionata ce o simt atat de aprig in inima mea.
Oamenii nu mai au timp,nu mai vor si nici nu mai au rabdare sa asculte( si cand zic sa asculte nu ma refer sa asculte de alti oameni ci sa asculte de ei,de gandurile si sentimentele lor).Oamenii din ziua de azi sunt mai preocupati de cariere si de a dobandii succesul decat orice altceva.Au uitat adevaratele valorii ale lumii in care traim si acuma doar se prefac ca traiesc fericiti cu carierele lor pompoase spunand ca aceste lucruri neinsemnate le aduc bucurie si implinire...iar nimeni nu poate sa-i conteste...nimeni...pentru ca toti gandim la fel si ne multumim cu superficialitatea gandirii noastre.
Oamenii nu mai au timp,nu mai vor si nici nu mai au rabdare sa asculte( si cand zic sa asculte nu ma refer sa asculte de alti oameni ci sa asculte de ei,de gandurile si sentimentele lor).Oamenii din ziua de azi sunt mai preocupati de cariere si de a dobandii succesul decat orice altceva.Au uitat adevaratele valorii ale lumii in care traim si acuma doar se prefac ca traiesc fericiti cu carierele lor pompoase spunand ca aceste lucruri neinsemnate le aduc bucurie si implinire...iar nimeni nu poate sa-i conteste...nimeni...pentru ca toti gandim la fel si ne multumim cu superficialitatea gandirii noastre.
marți, 20 iulie 2010
Scrisul creaza dependenta
Eu cand sufar -scriu.Cand tristetea devine mult prea apasatoare pentru a mai fi eu insumi-scriu.Cand imi vine sa plang si totusi nu o fac-scriu.Cand regretele isi pun amprenta adanc asupra mea-scriu.
Ce scriu?Uneori nici eu nu stiu.Ma uit la foaia plina de cuvinte uneori si as putea sa zic cu mana pe inima ca nimic din ceea ce e scris acolo nu e scris de mine si totusi este.Totusi toate acele cuvinte imi apartin ..
Ploaia ma deprima,pentru mine e ceva absolut groaznic sa vad cerul de un albastru limpede napadit de tiranicii nori ,care intuneca atmosfera si o fac sa planga.Lacrimile mele se aseamana mult cu picaturile de ploaie,probabil de aceea urasc asa mult ploaia,seamana cu mine.Pentru mine o zi de ploaie este o zi pierduta din viata mea ,este o zi in care ma invart ca un leu in cusca si as vrea sa ma eliberez de monotonie,este o zi in care citesc,cant,dansez si totusi nimic nu ma multumeste,Cea mai mare fericire a mea este sa fie frumos afara si sa stau la un pahar de vorba,sa ma plimb,sa rad,sa glumesc...
Sunt genul acela de persoana care ar vrea ca toata lumea sa fie ca ea...care vrea ca toate lucrurile sa fie ca ea..care admira alti oameni pentru reusitele lor dar la sfarsitul zilei tot pe ea se admira cel mai mult...care rade si glumeste dar atata timp cat i se pare ei comic...care iubeste dar asteapta mereu sa fie iubita mai mult de persoana de langa....care se poarta copilareste si trece de la o stare la alta atata timp cat toata lumea o lauda...sunt genul acela de persoana care se supara din orice nimic,ii pare rau,isi cere scuze,dar niciodata nu tine supararea mai mult de 10 minute...sunt genul acela de persoana care enerveaza pe toata lumea si se mandreste cu asta...eu sunt un om incapatanat si tocmai incapatanarea asta imi aduce succes in orice as face...
"Scriu si cerul se vindeca prin ranile mele"
Ce scriu?Uneori nici eu nu stiu.Ma uit la foaia plina de cuvinte uneori si as putea sa zic cu mana pe inima ca nimic din ceea ce e scris acolo nu e scris de mine si totusi este.Totusi toate acele cuvinte imi apartin ..
Ploaia ma deprima,pentru mine e ceva absolut groaznic sa vad cerul de un albastru limpede napadit de tiranicii nori ,care intuneca atmosfera si o fac sa planga.Lacrimile mele se aseamana mult cu picaturile de ploaie,probabil de aceea urasc asa mult ploaia,seamana cu mine.Pentru mine o zi de ploaie este o zi pierduta din viata mea ,este o zi in care ma invart ca un leu in cusca si as vrea sa ma eliberez de monotonie,este o zi in care citesc,cant,dansez si totusi nimic nu ma multumeste,Cea mai mare fericire a mea este sa fie frumos afara si sa stau la un pahar de vorba,sa ma plimb,sa rad,sa glumesc...
Sunt genul acela de persoana care ar vrea ca toata lumea sa fie ca ea...care vrea ca toate lucrurile sa fie ca ea..care admira alti oameni pentru reusitele lor dar la sfarsitul zilei tot pe ea se admira cel mai mult...care rade si glumeste dar atata timp cat i se pare ei comic...care iubeste dar asteapta mereu sa fie iubita mai mult de persoana de langa....care se poarta copilareste si trece de la o stare la alta atata timp cat toata lumea o lauda...sunt genul acela de persoana care se supara din orice nimic,ii pare rau,isi cere scuze,dar niciodata nu tine supararea mai mult de 10 minute...sunt genul acela de persoana care enerveaza pe toata lumea si se mandreste cu asta...eu sunt un om incapatanat si tocmai incapatanarea asta imi aduce succes in orice as face...
"Scriu si cerul se vindeca prin ranile mele"
luni, 19 iulie 2010
Cand ai mai multe defecte decat calitati ar fi cazul sa razi.Apoi spune-mi,nu vezi mai multe calitati decat defecte?
In inima mea (odata sfaramata ) zac sentimente ce nu credeam ca o sa le mai simt vreodata.Nu sunt una din persoanele acelea care isi plang de mila,vreau sa cred ca sunt o persoana puternica si ca pot supravietuii vietii.Sunt si eu adesea coplesita(asemeni altor zeci de mii de oameni) de stadiul acela de negare,stadiul acela in care vrei tu orice ar fi sa iasa ca tine si vrei sa iti impui punctul de vedere.Nu e nimic rau in asta atata timp cat persoanele de langa tine iti dau voie sa te porti intr-un mod atat de tiranic,dar ce se intampla cand dai peste cineva care stie cum sa te citeasca,stie ca nu esti o persoana atat de puternica pe cat vrei sa pari si stie cum sa iti vorbeasca incat sa vezi ca gresesti?Ce se intampla atunci?
In prima faza nu recunosti nimic.Nu ai spune nici intr-o mie de ani cata dreptate are(chiar daca vrei sa o spui).Nu l-ai privii in ochi si ai incerca sa vorbesti cat mai putin doar ca sa nu-si dea seama cat de prost te simti.Te-ai retrage in carapacea ta si ai ramane acolo pana ai simtii ca este ok sa iesi afara si sa simti iar mirosul dulce al florilor.Dupa ce vei incerca totul iti vei da ,insa,seama ca este in zadar.Intr-o buna zi tot trebuie sa infrunti viata nu?Asa ca de ce n-ar fi chiar ziua de azi?Opreste-te din alergat.Opreste-te din negare.Opreste trenul dupa care alergi( sunt doar vise efemere si iluzii menite sa te distruga in el).Opreste-te!Azi este ziua in care trebuie sa te opresti din a fi copil.
Este greu sa renunti la copilarie.Multi oameni nu renunta niciodata la ea.Eu ma consider ,totusi, unul dintre acei oameni care vor pastra mereu copilul care au fost in inima.M-am oprit insa din modul copilaresc in care tratam orice situatie,m-am trezit din superficialitatea in care cazusem.
Nu uitati: viata este ceea ce se intampla atunci cand esti prea preocupat sa iti faci alte planuri ..asa ca n-o lasati sa treaca pe langa voi .Eu am fost o persoana trista,dar tristetea mea era redata intr-un mod stralucit.Acum sunt genul vesel,care traiesti clipa si iubeste.
Eu iubesc ,iubiti si voi!
In prima faza nu recunosti nimic.Nu ai spune nici intr-o mie de ani cata dreptate are(chiar daca vrei sa o spui).Nu l-ai privii in ochi si ai incerca sa vorbesti cat mai putin doar ca sa nu-si dea seama cat de prost te simti.Te-ai retrage in carapacea ta si ai ramane acolo pana ai simtii ca este ok sa iesi afara si sa simti iar mirosul dulce al florilor.Dupa ce vei incerca totul iti vei da ,insa,seama ca este in zadar.Intr-o buna zi tot trebuie sa infrunti viata nu?Asa ca de ce n-ar fi chiar ziua de azi?Opreste-te din alergat.Opreste-te din negare.Opreste trenul dupa care alergi( sunt doar vise efemere si iluzii menite sa te distruga in el).Opreste-te!Azi este ziua in care trebuie sa te opresti din a fi copil.
Este greu sa renunti la copilarie.Multi oameni nu renunta niciodata la ea.Eu ma consider ,totusi, unul dintre acei oameni care vor pastra mereu copilul care au fost in inima.M-am oprit insa din modul copilaresc in care tratam orice situatie,m-am trezit din superficialitatea in care cazusem.
Nu uitati: viata este ceea ce se intampla atunci cand esti prea preocupat sa iti faci alte planuri ..asa ca n-o lasati sa treaca pe langa voi .Eu am fost o persoana trista,dar tristetea mea era redata intr-un mod stralucit.Acum sunt genul vesel,care traiesti clipa si iubeste.
Eu iubesc ,iubiti si voi!
Ziua cand am renuntat sa ma mai tem
Lucrurile se schimba de la o zi la alta.Azi poate razi,maine poate plangi.In definitiv asta este frumusetea vietii,nu-i asa?E ca o roata a norocului care se opreste la tine daca trebuie,daca vrea.
Admir curajul oamenilor de a fi puternici atunci cand tot ce vor este sa fie slabi .Iubesc sentimenetele nascute din neinteres.Cati oameni gandesc oare in acest moment exact ca mine?Milioane probabil,dar n-or sa recunoasca niciodata.Asta este problema noastra,lasam orgoliul sa ne orbeasca ,sa ne conduca vietile si sa ne distruga incet-incet.Lasam prietenii sa ne influenteze deciziile si apoi regretam ca n-am facut ca noi,ca n-am ales o alta cale.Plangem si ne vaitam ca am fost condusi pe un drum gresit cand de fapt ne-am facut-o cu mana noastra.Pana la urma prietenii respectivi puteau vorbii multe(bune sau rele) dar era de datoria noastra sa filtram prin constiinta totul si sa alegem cum este mai bine pentru noi.
De curand o persoana speciala a intrat in viata mea si as vrea sa-i multumesc pentru eforturile pe care le depune pentru a incerca sa scoata la suprafata persoana care am fost odata.Ii multumesc ca sta si vorbeste cu mine asa cum n-a mai facut-o nimeni niciodata.Ca ma ajuta sa fiu mereu vesela si ca a reusit in cateva zile sa ma faca sa rad(desi nu mai rasesem de aproape un an de zile).M-a facut sa imi dau seama de multe lucruri,dar mai ales de unul anume: orgoliul o sa ma distruga.Stiu ca asa este,stiu ca are dreptate.Stiu ca poate o sa-l pierd la un moment dat si o sa sufar pentru ca n-am indreptat lucrurile la momentul potrivit.Tocmai din acest motiv vreau sa las orgoliul la o parte,vreau sa remediez tot ce am stricat si vreau sa incerc sa fac totul sa fie bine.
Oameni buni,nu va sfiiti sa recunoaste-ti atunci cand gresiti.Nu va fie teama sa comunicati cu persoana de langa voi pentru ca va poate salva relatia,prietenia etc.Nu va dati inlaturi de la a spune verde in fata ceea ce simtiti,chiar daca nu sunt cele mai frumoase sentimente sau ganduri.Nu va temeti sa aveti incredere.
Eu nu ma mai tem.Eu las deoparte orgoliul.Eu las in urma mea tot ce a fost si astept prezentul sa isi faca simtita prezenta intr-un mod tumultos si extravagant.
Carpe diem!!!!
Admir curajul oamenilor de a fi puternici atunci cand tot ce vor este sa fie slabi .Iubesc sentimenetele nascute din neinteres.Cati oameni gandesc oare in acest moment exact ca mine?Milioane probabil,dar n-or sa recunoasca niciodata.Asta este problema noastra,lasam orgoliul sa ne orbeasca ,sa ne conduca vietile si sa ne distruga incet-incet.Lasam prietenii sa ne influenteze deciziile si apoi regretam ca n-am facut ca noi,ca n-am ales o alta cale.Plangem si ne vaitam ca am fost condusi pe un drum gresit cand de fapt ne-am facut-o cu mana noastra.Pana la urma prietenii respectivi puteau vorbii multe(bune sau rele) dar era de datoria noastra sa filtram prin constiinta totul si sa alegem cum este mai bine pentru noi.
De curand o persoana speciala a intrat in viata mea si as vrea sa-i multumesc pentru eforturile pe care le depune pentru a incerca sa scoata la suprafata persoana care am fost odata.Ii multumesc ca sta si vorbeste cu mine asa cum n-a mai facut-o nimeni niciodata.Ca ma ajuta sa fiu mereu vesela si ca a reusit in cateva zile sa ma faca sa rad(desi nu mai rasesem de aproape un an de zile).M-a facut sa imi dau seama de multe lucruri,dar mai ales de unul anume: orgoliul o sa ma distruga.Stiu ca asa este,stiu ca are dreptate.Stiu ca poate o sa-l pierd la un moment dat si o sa sufar pentru ca n-am indreptat lucrurile la momentul potrivit.Tocmai din acest motiv vreau sa las orgoliul la o parte,vreau sa remediez tot ce am stricat si vreau sa incerc sa fac totul sa fie bine.
Oameni buni,nu va sfiiti sa recunoaste-ti atunci cand gresiti.Nu va fie teama sa comunicati cu persoana de langa voi pentru ca va poate salva relatia,prietenia etc.Nu va dati inlaturi de la a spune verde in fata ceea ce simtiti,chiar daca nu sunt cele mai frumoase sentimente sau ganduri.Nu va temeti sa aveti incredere.
Eu nu ma mai tem.Eu las deoparte orgoliul.Eu las in urma mea tot ce a fost si astept prezentul sa isi faca simtita prezenta intr-un mod tumultos si extravagant.
Carpe diem!!!!
Arta de a fi gelos
Gelozia este un demon de care cu greu poti scapa odata ce si-a gasit in tine un aliat de incredere.Totusi,cand avem dreptul sa cerem explicatii?Cand avem dreptul sa fim gelosi si mai ales cand ar trebui sa avem curajul sa infruntam situatia(atunci cand este necesar si mai ales atunci cand totul se dovedeste a fi adevarat)?
Eu sunt o persoana geloasa.Recunosc faptul ca gelozia face parte din caracterul meu si ocupa un spatiu destul de insemnat.Insa nu vad rostul gelozie duse la extreme( scene penibile pe strada,la serviciu,facultate etc).Nu ,nu sunt genul de persoana care poate accepta cu usurinta astfel de persoane care nu au alt rost in viata decat acela de a cere explicatii .Frumusetea geloziei(in cote normale) este aceea ca intretine flacara iubirii,o face mai speciala,mai surprinzatoare,mai durabila.Atunci cand observi in ochii persoanei de langa tine licarul geloziei automat in inima oricarei persoane apare ideea ca tine cu adevarat la tine,ca dragostea i s-a strecurat in suflet iar de acum incolo stii ca orice ar fi tu esti in inima persoanei respective mereu.Insa nu este mereu asa,nu intotdeauna gelozia este izvorata din iubire( de cele mai multe ori este stranita de invidie ,egoism,ura si desigur nebunie).
Un om gelos este un om nebun.Nebunia este cuibarita adanc in mintea lui de fiecare data cand face o criza de nervi pentru ca ai intarziat 5 minute la intalnire sau pentru ca ai primit 3 telefoane in timpul intalnirii cu pricina.Nu disperati totusi,nu face din asta un caz fara iesire pentru ca nu este chiar asa.Orice om se poate tempera insa ii trebuie persoana potrivita care sa-l ajute sa-si rezolve problemele(insa daca ati incercat sa-i ajutati si nu functioneaza iesiti din relatia respectiva,nu se vor schimba niciodata si vor ramane tot gelosi si condusi de nebunie).
Eu nu sunt genul care sa cer explicatii.Nu imi place si nici nu am sa cer cuiva explicatii vreodata pentru modul in care isi traieste viata,Imi place sa zic mereu: ce nu stii nu te doare pentru ca acesta este adevarul.Nu trebuie sa stim mereu totul,nu trebuie sa vedem totul,sa invatam,sa calatorim peste tot...daca trebuia sa avem si sa stim toate astea nu am mai avea acum doar doua maini,doua picioare,doi ochi si putini bani in buzunare.
Daca sunteti prinsi la colt de persoana langa care traiti si vi se cer explicatii pentru cine stie ce situatie sau prostie nu uitati: priviti-o fix in ochi,nu traspirati,nu fiti agitati,nu mintiti(prea mult),ganditi-va rapid la ceva plauzibil si nu in ultimul rand: nu radeti tare si galagios (mereu va da de gol asta).Tine minte: gelozia este una si inselatul este alta.Asa ca nu va jucati cu norocul daca ati dat peste o persoana care chiar va iubeste si o iubiti( poate n-o sa mai aveti acelasi noroc si a doua oara).
Arta de a fi gelos nu este ceva frumos,magnific,sensibil.Arta de a fi gelos este doar una dintre acele arte fara de care nu poti trai,este parte din tine si te poate transforma intr-un artist desavarsit daca este manuita cu grija si indemanare.
Eu sunt o persoana geloasa.Recunosc faptul ca gelozia face parte din caracterul meu si ocupa un spatiu destul de insemnat.Insa nu vad rostul gelozie duse la extreme( scene penibile pe strada,la serviciu,facultate etc).Nu ,nu sunt genul de persoana care poate accepta cu usurinta astfel de persoane care nu au alt rost in viata decat acela de a cere explicatii .Frumusetea geloziei(in cote normale) este aceea ca intretine flacara iubirii,o face mai speciala,mai surprinzatoare,mai durabila.Atunci cand observi in ochii persoanei de langa tine licarul geloziei automat in inima oricarei persoane apare ideea ca tine cu adevarat la tine,ca dragostea i s-a strecurat in suflet iar de acum incolo stii ca orice ar fi tu esti in inima persoanei respective mereu.Insa nu este mereu asa,nu intotdeauna gelozia este izvorata din iubire( de cele mai multe ori este stranita de invidie ,egoism,ura si desigur nebunie).
Un om gelos este un om nebun.Nebunia este cuibarita adanc in mintea lui de fiecare data cand face o criza de nervi pentru ca ai intarziat 5 minute la intalnire sau pentru ca ai primit 3 telefoane in timpul intalnirii cu pricina.Nu disperati totusi,nu face din asta un caz fara iesire pentru ca nu este chiar asa.Orice om se poate tempera insa ii trebuie persoana potrivita care sa-l ajute sa-si rezolve problemele(insa daca ati incercat sa-i ajutati si nu functioneaza iesiti din relatia respectiva,nu se vor schimba niciodata si vor ramane tot gelosi si condusi de nebunie).
Eu nu sunt genul care sa cer explicatii.Nu imi place si nici nu am sa cer cuiva explicatii vreodata pentru modul in care isi traieste viata,Imi place sa zic mereu: ce nu stii nu te doare pentru ca acesta este adevarul.Nu trebuie sa stim mereu totul,nu trebuie sa vedem totul,sa invatam,sa calatorim peste tot...daca trebuia sa avem si sa stim toate astea nu am mai avea acum doar doua maini,doua picioare,doi ochi si putini bani in buzunare.
Daca sunteti prinsi la colt de persoana langa care traiti si vi se cer explicatii pentru cine stie ce situatie sau prostie nu uitati: priviti-o fix in ochi,nu traspirati,nu fiti agitati,nu mintiti(prea mult),ganditi-va rapid la ceva plauzibil si nu in ultimul rand: nu radeti tare si galagios (mereu va da de gol asta).Tine minte: gelozia este una si inselatul este alta.Asa ca nu va jucati cu norocul daca ati dat peste o persoana care chiar va iubeste si o iubiti( poate n-o sa mai aveti acelasi noroc si a doua oara).
Arta de a fi gelos nu este ceva frumos,magnific,sensibil.Arta de a fi gelos este doar una dintre acele arte fara de care nu poti trai,este parte din tine si te poate transforma intr-un artist desavarsit daca este manuita cu grija si indemanare.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)