Zambesc

Am scris zeci,sute,mii de povestiri.Am scris cuprinsa fiind de o adrenalina nepamanteasca .Am asezat pe foi amintiri si lucruri netraite dorindu-mi ori sa sterg ceva din inima mea or sa pun temelia vreunui sentiment cat de cat uman( gen veselie,buna dispozitie).Am scris tot ce credeam ca as vrea sau as putea vreodata sa scriu si mi-am dat seama,astazi,pe cand vorbeam cu cea mai speciala persoana din viata mea ca tot ce imi doresc acuma e sa distrug tot ce am scris.Aceasta distrugere a respectivelor foi mi-ar aduce o anumita liniste sufleteasca pe care o caut de ceva vreme( si ea bineinteles, nepasatoare ,ma tot ocoleste).Pastrez in inima mea toate amintirile desi de maine nu vor mai exista pe nicio foaie,nimeni si nimic nu ar putea sa imi sterga din inima anumite amintiri si totusi as gasi linistea de care am nevoie..
Visele si amintirile sunt eterne se spune.Eu zic ca noi suntem eterni iar atata timp cat traim avem posibilitati infinite de a fi mai destepti,mai cititi,mai omenosi.Viata nu se termina niciodata,viata suntem insasi noi.Puterea de a ne trezi dimineata si de a infrunta problemele nu ne este data de mediul in care traim ,scoala la care mergem,prietenii pe care ii avem.Nu,puterea vine din interiorul nostru..pentru ca noi suntem puterea,iar viata izvoraste din sufletele noastre.Te-ai gandit vreodata de ce unii oameni pot sa te faca sa zambesti printr-o simpla privire?De ce unele persoane au atata veselie si buna dispozitie incat te molipsesc si pe tine intr-o secunda cu aceste stari sublime?Ti-a trecut vreodata prin cap ideea ca poate unele persoane se trezesc dimineata doar pentru ca tu ieri le-ai zambit? Oamenii sunt niste fiinte complexe si extrem de interesante.Unici in felul nostru nu poti gasi doua persoane in lume care sa se asemene.
Eu cand scriu zambesc si tocmai pentru ca zambesc continui sa scriu.In ziua cand voi inceta sa mai zambesc ma voi oprii din scris.In ziua aceea n-o sa mai zambesc pentru ca ador sa scriu,nu in ziua aceea voi zambii pentru tot ce am scris si pentru oameni care le-au citit si poate le-au placut lucrurile spuse de mine,poate chiar au invatat si ceva din ele.In ziua aceea nu va mai trebui sa scriu si voi privii cum zambetul meu este acum zambetul altcuiva,o alta persoana care scrie cu aceasi pasiune cum scriam eu.Eu n-o sa regret ziua aceea,eu n-o sa plang.O sa rad din toata inima pentru ca o viata intreaga am zambit si n-am stiut ca zambetul este doar inceputul rasului.Atunci cand razi esti fericit,atunci cand eu o sa rad o sa stiu ca sunt fericita,atunci o sa fie ziua in care am gasit fericirea si n-a mai trebuit doar sa zambesc,amagindu-ma cu ideea fericiri...atunci fericirea va fi a mea,iar eu o s-o pastrez vesnic.