Wisky si fulgi de zapada...

Sticla aia de wisky care sta inca pe masa mea din bucatarie, poarta cu ea aroma zilelor frumoase de iarna. Zilele acelea in care ningea si nimic nu conta. Zilele acelea in care totul avea un stop de magie. Ma intorc astazi in iarna, la fulgi aceia mari de zapada care m-au inveselit atatia ani la rand si la gerul care m-a ocrotit.

Astazi analizez ideea de a desface sticla aia si nu de a bea din ea, ci numai de a mirosi aroma aceea dulce-amara ce imi trezeste o multitudine de amintiri.

Si zace acolo pe masa, aramie si stralucitoare iar fulgii de nea de afara parca se reflecta in ea.Sticla aia vrea sa fie desfacuta...ma cheama , ma striga, ma implora.
Ma uit la ea si parca ma uit in oglinda. Parca nu ea ma striga pe mine , ci eu o strig pe ea. O chem sa stea de vorba cu mine, o strig sa imi aminteasca, o implor sa ma tina de mana si sa nu imi mai dea drumul.

E doar imaginatia mea. stiu prea bine...
Nici sticla nu e acolo...

Nici zapada nu e...

Nici aroma aceea dulce-amaruie nu mai exista...
Nici parfumul de pe paginile mele din jurnal..
Nici scrisul ala frumos..
Nici povestile la care ma pricepeam atat de bine ...
Nici cadourile..

Nici fantasmele...nici macar fantasmele ..

Vreau magia zilelor de altadata in care imi oglindeam sufletul si fericirea si credinta si intreaga frumusete..

Vreau sedintele acelea de lectura tarzie in care stateam in ceainarie si pur si simplu radeam cu prietenele mele...

Vreau oamenii de altadata inapoi ...
Vreau sa imi cer iertare, poate am mai gresit si niciodata nu am recunoscut...

Vreau sa las mandria la o parte pentru ca nu m-a ajutat cu nimic...

Vreau oameni care sa stea cu adevarat langa mine, vreau sa nu mai fie totul relativ si sa plece cu prima ocazie cand lucrurile devin mai grele...

Vreau speranta inapoi in acest Craciun...

In acest an. In acest Craziun. In aceasta magie trecatoare care o reprezinta viata. In paradisul iluziilor mele. In castelul recladit din nisipul uscat al imaginatiei hiperactive. In cea mai splendida rochie neagra. In cel mai frumos cadou. Sa ma regasesc Eu, sa ma strig si sa-mi raspund, sa deschid cadourile si sa ma vad, sa nu imi amintesc ci sa traiesc stralucirea zilelor mele de glorie adoloscentina in care totul era mult prea inocent.