Poveste fara sfarsit

Nu vreau sa-mi fie dor de tine nici macar o clipa din momentul in care o sa trantesc usa in urma mea,atat de tare incat sa fiu
sigura ca o s-o auzi si o sa stii ce se intampla.O sa cobor scarile incet,admirand fiecare perete alb si impersonal pe langa care voi
trece doar ca sa te aud cum grabit fugi din sufragerie spre hol.O sa fiu calma si o sa respir adanc inainte sa deschid usa scarii tale si sa
plec definitiv din acest peisaj monoton in care ne gasim intamplator amandoi.Am sa aud pasii tai grabiti pe piatra rece a scarilor
si o sa zambesc sarcastic,exact cum nu-ti place tie.Incep sa rad..acuma cine e fraierul dintre noi doi?Cine plange si implora?
Scena penibila de acum cateva zile ,jucata in mod tragic pe strada cu mii si mii de spectatori care mai aveau putin si isi luau niste seminte
sau popcorn si stateau pe balcon uitandu-se la noi si zicandu-si" uite draga ..alti fraieri care se cearta,vin-o si tu mai repede aici ca 
e mai interesant decat telenovela aia a ta tampita pe care o urmaresti in fiecare zi si din care nu intelegi nimic" .
E randul meu sa te privesc cu niste ochi goi ,negri ,impersonali si imi vine in minte blogul unei tipe care zicea ceva de genul" eu am ochii
negri iar pe vremea cand imi pasa te iubeam pe tine" si nu pot sa ma abtin sa nu rad si mai tare decat am facut-o pana acuma.Adica
noi doi chiar suntem buni de o telenovela,de fapt chiar ma gandeam sa-ti spun chestia asta dar m-ai enervat prea tare si acuma trebuie
sa suporti consecintele actiunilor tale total negandite si tampitePana la urma ai coborat destul de repede scarile alea...
cred ca ai sarit 2-3 scari ca sa scurtezi drumul si sa te asiguri ca nu-ti scap din raza vizuala.
Nu mai poti respira bine de atata efort,vad cateva broboane de sudoare cum ti se scurg pe frunte si ma critic singura pentru ca
inca te vad frumos.Balbai si tu un" nu pleca" pe nerasuflate,saracu .. cred ca o sa mi se faca mila de tine.
"Dragul meu,de ceva timp m-am gandit sa scriu o carte"
El se uita ,bineinteles,prostit la mine.Nu pricepe o iota din ce zic eu sau ce legatura are asta cu noi doi.
  "M-am gandit mult si chiar ar fi o treaba extraordinara,nu crezi?" si ma uit enigmatic la el sa vad ce poate spune
 "Daca tu crezi ca este bine,atunci si eu cred asta"
  "Nu vrei sa stii care este subiectul?" fac o fata de om nevinovat.
   El ma studiaza atent sa vada unde vreau sa ajung.
  "Vreau.Deci despre ce va fi ?"
  "Despre doi tampiti care s-au indragostit"
   "Interesant."
   "Nu-i asa?"
   "Da.Te gandesti la cineva anume?"
   "Desigur,am personajele ideale."
   "Am o vaga banuiala ca nu e de bine"
   "Nu fi scumpule asa pesimist"
   "Poi.scumpo..nu stiu ce legatura are aceasta tema cu cearta noastra"
   "Nu are.Am zis eu ca are?Vroiam sa vezi ca fosta ta prietena va fi o scriitoare consacrata din cauza tampitilor aia doi"
   "Acuma chiar ma enervezi.Ce tot vorbesti acolo?Ce fosta prietena?"
   "Dar ce-am zis gresit?"
    "Noi doi nu ne-am despartit"
   "Asta ramane de vazut.In fine,ideea este ca vreau sa citesti cartea pe care o s-o scriu"
   "Ce carte?Ce tampiti?Ce tot indrugi mai copilule?
    "Eh,aia doi tampiti suntem noi doi scumpule...O sa fim celebri."
    "Nici sa nu te gandesti"
     "E deja la tiparit cartea."
    "Nu vorbesti serios..sau?"
    "Ti se pare ca glumesc?"
     "Nu..nu glumesti chiar deloc.Cartea aia va vedea lumina zilei in curand"
     "Exact honey.."
     "Nu conteaza.nu ma supar.Doar nu pleca"
     "Nu plec nicaieri.Mereu am fost aici,doar ca tu nu ma vedeai.Devenisem invizibila ."
    "Nu este adevarat."
      "Sigur ca este..hai sa nu mai ne mintim,ce se petrece cu tine?"
      "Nu vreau sa te pierd.Stiu ca am avut o scena penibila acum cateva zile,dar credeam ca am trecut peste asta.Iar acuma
cand stateam de vorba in bucatarie m-am enervat,recunosc ca m-am enervat.Si tu te-ai enervat ,am crezut ca o sa-mi dai cu 
paharul in cap dar in schimb ai plecat.Nu am mai patit pana acuma asa ceva.Nu te-ai mai purtat asa"
        "Nu...dar de cele mai multe ori simteam asta,simteam ca te urasc pentru cat de enervant poti fi si apoi imi dadeam seama
ca eu n-o sa pot sa te urasc niciodata si ma enervam si mai tare"
         "Intoarce-te cu mine."
         "Nu cred ca mai pot"
          "De ce nu?"
          "Cum sa te mai iert?"
         Zicand aceasta ultima propozitie plec lasandu-l intr-o ceata totala.
         Nu vine dupa mine si ma simt putin dezamagita ca a renuntat asa usor..eu niciodata n-am renuntat la el.
         Imi vine sa tip de nervi si sa plang un secol si inca ceva.
         Vad luminile felinarelor cum se aprind si aud cum imi suna telefonul prin geanta.
          Ajung pana la banca din fata blocului meu ,caut telefonul vad ca am un mesaj .. il citesc grabita.
          Este de la tine evident,
         "Ai 2 minute sa te intorci sau am terminat-o"
         Calculez repede in minte cam ce inseamna alea 2 minute,imi dau seama ca mai mult de 10 mi-a luat sa imi caut telefonul
doar si apoi sun la interfon.2 minute alea cred ca mai pot astepta vro 2 zile asa...
            Mai primesc un mesaj.De data asta nu mai esti asa radical,te-ai mai gandit cum sa abordezi problema.
            "Te rog ..macar sa vorbim putin"
             Vezi tu ca nu raspund nici la acest mic sms si disperat ma suni.O data,de doua ori,de trei ori...de nenumarate ori.
             Pana la urma o sa ne impacam.Mereu o facem.
              Cobor inapoi scarile sa ma duc sa imi cumpar inghetata si dau de tine la magazin.
              Plouat si cu ochii rosii astepti la rand sa cumperi o stica generoasa de wisky.
               Ma duc langa tine si iti smulg sticla din mana.
                Te uiti la mine ca la un strigoi,apoi razi ca un nebun si tipi in magazin"stiam eu ca tu esti ingerul meu pazitor"
                Iar se uita lumea la noi dar pana la urma esti chiar simpatic.
                Luam inghetata si ne asezam pe o banca.
                Scoti din buzunar niste jeleuri in forma de inimioare si mi le intinzi uitandu-te la mine cu cel mai radiant zambet al tau.
                Pana la urma ma tii in brate iar eu ma simt iar fericita.
                "Esti un copil tare rasfatat" imi spui razand
                "Stiu " si ma uit la tine in felul meu caracteristic care iti da de inteles ca ne-am impacat.
                  Luna rade la noi .
                   2 copii pe o banca mananca inghetata si jeleuri.
                  Ating marginile bancii si simt cuvintele pe care le-am intiparit acolo.
                   Acuma este liniste in povestea noastra....pana data viitoare desigur:))