marți, 20 iulie 2010

Scrisul creaza dependenta

Eu cand sufar -scriu.Cand tristetea devine mult prea apasatoare pentru a mai fi eu insumi-scriu.Cand imi vine sa plang si totusi nu o fac-scriu.Cand regretele isi pun amprenta adanc asupra mea-scriu.
Ce scriu?Uneori nici eu nu stiu.Ma uit la foaia plina de cuvinte uneori si as putea sa zic cu mana pe inima ca nimic din ceea ce e scris acolo nu e scris de mine si totusi este.Totusi toate acele cuvinte imi apartin ..
Ploaia ma deprima,pentru mine e ceva absolut groaznic sa vad cerul de un albastru limpede napadit de tiranicii nori ,care intuneca atmosfera si o fac sa planga.Lacrimile mele se aseamana mult cu picaturile de ploaie,probabil de aceea urasc asa mult ploaia,seamana cu mine.Pentru mine o zi de ploaie este o zi pierduta din viata mea ,este o zi in care ma invart ca un leu in cusca si as vrea sa ma eliberez de monotonie,este o zi in care citesc,cant,dansez si totusi nimic nu ma multumeste,Cea mai mare fericire a mea este sa fie frumos afara si sa stau la un pahar de vorba,sa ma plimb,sa rad,sa glumesc...
Sunt genul acela de persoana care ar vrea ca toata lumea sa fie ca ea...care vrea ca toate lucrurile sa fie ca ea..care admira alti oameni pentru reusitele lor dar la sfarsitul zilei tot pe ea se admira cel mai mult...care rade si glumeste dar atata timp cat i se pare ei comic...care iubeste dar asteapta mereu sa fie iubita mai mult de persoana de langa....care se poarta copilareste si trece de la o stare la alta atata timp cat toata lumea o lauda...sunt genul acela de persoana care se supara din orice nimic,ii pare rau,isi cere scuze,dar niciodata nu tine supararea mai mult de 10 minute...sunt genul acela de persoana care enerveaza pe toata lumea si se mandreste cu asta...eu sunt un om incapatanat si tocmai incapatanarea asta imi aduce succes in orice as face...
"Scriu si cerul se vindeca prin ranile mele"

5 comentarii:

  1. Am avut ocazia acum ceva vreme sa discut cu minunatul scriitor, Ilorian Paunoiu. El a pus problema sentimentelor pe care un om le detine atunci cand decide sa scrie. De multe ori s-a observat faptul ca oamenii fac acest lucru, in momente de tristete si de deznadejde. "Cand te supara un om, un scriitor prefera sa se descarce asternandu-si sentimentele pe o foaie", spunea el. "Altii injura, se rezbuna, vorbesc urat. Insa noi nu facem asa. Noi scriem; si asta ne e de ajuns". Se pare ca si tu esti cunosti sentimentul :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Da,pot spune ca acest sentiment este destul de familiar.Nu stiu daca pot spune ca sunt scriitoare insa vreau sa cred ca sunt macar o persoana cu talent.Cele mai frumoase lucruri scrise de mine,opere de arta care inca nu le-am postat aici,sunt scrise cand eram trista.Acuma sunt fericita in fiecare zi pentru ca iubesc si totusi ceea ce scriu nu este mai prejos de atunci cand eram suparata.In concluzie as vrea sa spun ca unoeri cred ca lucrurile pe care le scriem ne aleg sa fim noi cei ce le pun pe foaie,indiferent de starea pe care o avem.

    RăspundețiȘtergere
  3. Da ai dreptate; se poate spune si asa. Nu scriem neaparat cand suntem tristi. Scriem atunci cand sentimentele noastre ajung in momentele de maxima intensitate. Fie ca e vorba de stari de fericire, tristete, dezamagire, speranta, etc. You're a writer, you're an artist, you're a human. Words is what you do. Words is what we do.

    RăspundețiȘtergere
  4. Apreciez ca ai o asemenea gandire.Imi plac oameni care stiu ce inseamna sa scri,sa suferi,sa razi,sa fi dezamagit.Sentimentele acestea fac parte din noi toti si ne dau puterea de a trece peste orice obstacol in viata.Iti multumesc inca o data pentru cuvintele spuse.

    RăspundețiȘtergere