Happiness

Iubirea mereu invinge:x

Happy again!!!!!!

Merry Christmas Naufragiat in Inima ta

Daca toata lumea s-ar iubii n-ar mai exista muzica buna.

Poate cineva sa ma auda? Simt ca inebunesc si nu pot sa vorbesc decat cu mine...

Iar ascult eminem non stop si de data asta am motive sa fiu trista..am motive sa plang..am motive sa tip si sa urlu dar n-o fac pentru ca sunt puternica...pentru ca niciodata nu trebuie sa regreti ceva ce odata te-a facut sa zambesti...

Pentru lunile de fericire ..pentru zambetul care il recapatasem...pentru toate clipele frumoase...Eminem-talking to myself;)

Without you my heart is just another lonely heart..

Take me away to better days.....

Parte din sufletul meu

Nimeni niciodata nu m-a citit asa cum ma citeste El.
Nimeni niciodata nu m-a tinut de mana si mi-a spus ca o sa fie bine,sa am incredere in mine pentru ca pot sa trec peste orice,pot sa fac orice,pot sa ajung oriunde vreau asa cum a facut-o El.
Nimeni niciodata nu m-a privit in ochi si mi-a spus adevarul asa cum m-a privit El ,asa cum mi-a spus El mereu .
Nimeni niciodata nu mi-a atins inima asa cum a facut-o El.
Nu am iubit cu adevarat pana sa-l intalnesc pe El.
Nu am stiut ce inseamna sa iti pese de cineva si sa-ti fie frica sa nu-l pierzi pana nu am simtit acea frica,acea teroare cuibarita in sufletul meu si dorinta de a face totul pentru El.
El este forta mea de a merge mai departe atunci cand tot ce vreau este sa renunt .
El vede pentru mine lucrurile pe care eu nu le vad si ma face sa le inteleg atunci cand ma incapatanez sa nu recunosc ca are dreptate.
El aude pentru mine atunci cand nu reusesc sa aud nimic in jurul meu.
El este parte din mine ,parte din sufletul meu si stiu ca mi-am intalnit jumatatea.
El este inima mea si tot ce inseamna ea,el este inspiratia si mentorul meu.
El a facut din lumea mea o lume plina de fericire si bucurie.
El a vazut tot ce era mai bun din mine si m-a ridicat de jos cand am cazut.
El crede in mine si m-a facut sa cred si eu .
El mi-a redat viata pe care o pierdusem
El mi-a redat speranta .
Tot ceea ce reprezint,tot ceea ce sunt si simt este datorita lui.
Ii datorez viata mea .
Te iubesc si o sa te iubesc mereu.Promit..

Nu am puterea de a schimba oamenii...

Ati observat cum unele persoane pur si simplu intimideaza prin priviri sau prin niste vorbe oarecare?Eu una am vazut de multe ori cum e sa fi intimidat de astfel de persoane si pot spune ca oamenii acestia se tem,in general de ceva anume sau de orice lucru marunt care pentru ei prinde proportii uriase.Sa intimidezi persoanele de langa tine nu este nimic fascinant,este in cel mai bun caz un act egoist pentru a-ti mentine sanatatea psihica si in cel mai rau caz un act de lasitate,frica de a lasa si pe altii sa-si traiasca viata cu propriile greseli este de nesuportat si astfel conduce la groaza si la teama de orice .Viata nu este un simplu joc din care intr-un final iesi invingator si niciodata viata nu va fi o simpla gluma la care doar unii rad.Toti traim aceeasi viata,suntem pe acelasi Pamant,ne ducem la aceleasi scoli,mancam,bem apa,suntem dependenti de calculatoare si televizoare si gresim.Gresim pentru ca a gresii este omeneste si astfel permis..intr-o viata omul greseste de cand se naste si pana moare dar asta nu inseamna ca toate greselile lui sunt eronate.

Eu poate ca nu am destui ani cat sa conteze opinia mea despre astfel de oameni si despre ce inseamna sa gresesti si sa faci alegeri proaste insa pentru mine si sufletul meu conteaza,conteaza sa poata toata lumea sa guste din libertate pentru ca pana la urma toti ne-am nascut liberi si institutia familiei n-a existat intotdeauna pentru ca n-am avut nevoie de ea.In ultimele secole oamenii au construit numai lucruri din frica,din teama de a nu pierde ceva cand la final tot fara nimic pleaca pentru ca moartea nu te lasa sa iei nimic cu tine si atunci de unde atatea sacrificii pentru niste lucruri pe care oricum le lasam in urma noastra? De unde atata frica ?De ce nu ne mai putem bucura de lucrurile marunte si cautam numai ceea ce nu ne este dat sa avem?De ce oamenii nu mai vad iubirea ca cel mai important mod de a trai si singurul?De ce unii ne priveaza de libertatea cuvenita?De ce suntem copii daca nu ne putem bucura de copilarie si de tinerete?De ce ?

Vreau o lume plina de oameni nu de tehnologie si suferinta.Vreau sa ninga ..vreau sa fiu lasata sa fiu Eu pentru ca timpul trece pentru a nu se mai intoarce niciodata....

Decembrie

Uneori uit..uit ca vreau sa fiu un alt om...uit ca nu sunt inteleasa pe cat as vrea eu sa fiu...uit ca nimeni nu e perfect...uit ca muzica este doar muzica...uit ca uneori sunt suparata ...uit ca am atatea vise...uit ca nu am ajuns la adevarata mea valoare...pur si simplu uit...

Am avut cateva zile negre cum se spune,zile in care nimic n-a mai mers calumea si in care n-am putut sa scriu nimic.Ultimele articole sunt o dezamagire pentru mine,ca dovada ca si voi cei care cititi credeti asta n-am mai primit nici comenturi..Pana la urma fiecare om are inspiratie sau nu si sunt zile in care as scrie romane intregi si zile cand nu pot nici o propozitie sa leg.

Se apropie cu pasi repezi Craciunul...brazii iar vor fi impodobiti,luminile vor sta aprinse,copii vor scrie scrisori lui Mos Craciun si vor privii cu ochi stralucitori pe la geamurile magazinelor pline de jucarii si ornate care mai de care mai frumos.

Simt miros de brad si as vrea sa ninga..

Ce este viata?

Intr-una din zile mi-a trecut prin cap ideea ca oamenii au putine lucruri pe care le vad in realitate,despre restul isi fac o simpla idee pe care o pastreaza cu sfintenie pana la capatul zilelor chiar.Intr-o alta zi citeam undeva ca oamenii nu vad decat ceea ce vor sa vada ca blocurile,parcurile,masinile etc sunt doar simple creatii ale mintii omenesti.
Pana la urma ce este viata?

Miracole

De-a lungul vietii traim mai multe copilarii.Nu stiam acest lucru,dar mi s-a parut extrem de interesant si chiar stateam si ma intrebam:cum adica mai multe copilarii?cand toata lumea stie ca avem o singura copilarie,o singura perioada in care suntem adulti si una in care suntem batrani si rememoram viata si tot ce am trait de-a lungul timpului.
Bun deci traim in jur de 3 copilarii.Prima noastra copilarie este undeva intre 1-3 ani si de obicei nu ne-o aducem aminte deoarece nu avem memoria foarte dezvoltata.A doua copilarie este intre 3 si 7 ani si atunci este perioada in care incepem sa intelegem,sa gandim pentru noi sa avem memoria mult mai dezvoltata astfel inkat sa ne permita sa avem amintiri iar a treia copilarie este undeva intre 7 si 11 ani moment in care facem cunostinta cu viata sociala,cultura etc.Va vine sa credeti?3 copilarii si noi stim doar de una pentru ca n-am avut niciodata rabdarea sa citim,sa ne intereseze viata ,sa fim curiosi cum ne dezvoltam,cum gandim,cum rationam,cum devenim persoanele care suntem in prezent.
Dupa copilariile acestea urmeaza perioada noastra de tinerete care vreau sa va spun ca nu se termina pana pe la 25 de ani,perioada in care suntem inca considerati adolescenti si in formare.De cand suntem copii ne dorim sa fim adulti dar adult inseamna pana la o vartsa de 65 de ani apoi dupa aceasta varsta putem sa ne consideram batrani .Dupa 65 de ani pana cand murim petrecem un timp cu noi insine si cu copilariile noastre pentru ca fiecare om se intoarce macar o data la copilul de alta data .
Poate ca lumea asta nu mai are frumusetea de alta data,nu mai are aceeasi oameni de valoare si nu mai stie sa faca oamenii sa se bucure de viata si frumusetiile ei.Poate ca nimeni nu mai intelege de ce trebuie sa fie atatea tragedii pentru unii si atatea bucurii pentru altii.Poate ca nimeni nu intelege de ce copii mici nu mai stiu sa zambeasca ci numai sa planga.Atata timp cat un om nu se intelege pe sine cum ar putea sa inteleaga pe altii? Cum ar putea sa interactioneze?Cum ar putea sa fie fericit?
Uneori nimeni nu sta sa se uite atent si sa observe ca lumea asta in care toti traim este o minune prin simplu fapt ca exista ,prin simplu fapt ca existam si noi,prin simplul fapt ca tot ce ne inconjoara este de o frumusete atat de rara incat suntem unici.Nu uitati ca suntem cu totii deosebiti!

Niciodata viitorul n-o sa fie mai important decat prezentul

Uneori ascult aceeasi melodie la nesfarsit si citeasc aceeasi carte de 100 de ori si ma uit la acelasi film difuzat si redifuzat la televizor.Imi place sa stiu ce o sa se intample inainte tocmai daia niciodata nu zic ca n-o sa mai citesc cartea respectiva(la rascruce de vanturi) , ca n-o sa mai vad acelasi film(a walk to remember,titanic) sau ca n-o sa mai ascult aceeasi melodie superba( eminem-not afraid).
Oamenii spera la previziuni,sclipiri care sa le arate un singur moment din viitorul lor,dar de ce sa vrei sa vezi viitorul ?De ce sa vezi daca viitorul ofera perpective mai bune ,de ce sa nu te bucuri pur si simplu de prezent si sa lasi viitorul sa vina fara sa tragi cu ochiul?De ce atata curiozitate intr-o lume in continua miscare si schimbare?De ce atatea boli ?De ce atatea tragedii?
Nimeni n-o sa poata vreodata sa raspunda la aceste intrebari,oricat de mult s-ar chinui nimeni nu stie cu adevarat ce se afla in spatele existentei noastre efemere.
Fiecare secunda care trece se preface in viitor.
Fiecare moment al existentei ce trece este un moment pierdut in vartejul trecutului.
Fiecare ora in care zambesc este o ora extrem de frumoasa.
Fiecare zi ce vine este o zi in care iubesc din ce in ce mai mult.
Fiecare an ,fiecare clipa,fiecare secunda,fiecare ora reprezinta PREZENTUL.
Eu n-am curiozitatea de a stii viitorul,mie imi ajunge prezentul si toate lucrurile frumoase si pline de iubire pe care le fac in fiecare zi..

Despre iubire..

Cel mai frumos lucru care se poate intampla in viata unei persoane este sa intalneasca o alta persoana care sa il completeze si sa il faca sa se simta bine.Eu te-am gasit pe tine.Tu esti jumatatea mea,ma ajuti,ma sustii,ma faci sa zambesc,ai grija de mine si ma iubesti.
Te iubesc!

Intr-o lume imperfecta...

Intr-o lume mult prea imperfecta oamenii cred ca perfectiunea poate fi un scop realizabil,o idee plauzibila.Omul in viata sa cauta mereu altceva decat are,cauta mereu sa aiba ce are altcineva desi poate el are ceva mai bun ,uita sa se aprecieze pe sine si apreciaza numai pe altii , rade de frumusete si vede numai uratul din jurul sau.Citeste un articol de ziar si nu vede esenta ci doar aparenta zicand: eu as fi putut scrie articolul acesta de 100 de ori mai bine .Nu citeste constient de subiectul respectiv ci doar de tehnica de plasare intr-o pagina,de stilu respectivului autor si asa mai departe.Omul in esenta lui e superficial,cauta sa creada ca este rational dar doar in anumite momente ratiunea isi face prezenta in viata si doar in acele momente iese din amorteala de zi cu zi si poate are si un moment de iluminare.
Nu vreau sa spun ca toti oamenii sunt la fel,din contra,spun ca fiecare om este diferit iar asta este un lucru extraordinar.Am spus ca suntem superficiali si asa este,am spus ca suntem intr-o permanenta cautare de altceva si asa este dar asta nu inseamna ca omul nu se poate schimba,ca nimeni nu poate sa fie constient de ceea ce are si ca nu apreciaza aceste lucruri.
Stateam intr-o zi si ma gandeam ca toata lumea are un talent,ca fiecare om se naste cu acel ceva caracteristic lui si m-am intrebat: Care este talentul tau? Am stat cateva clipe si n-am stiut ce sa zic,apoi mi-a aparut ideea ca:Eu scriu.Bun,dar toata lumea scrie de ce ar fi ceea ce scriu eu mai special decat al altor oameni?Nu am stiut niciodata daca am un talent al meu, nu stiu nici astazi.Eu consider scrisul doar un izvor ,o modalitate de a spune unele lucruri pe care le gandesc .
Cand eram copil nu puteam sa scriu,nu aveam pic de imaginatie nici macar pentru o banala compuenere pentru scoala, cu timpul insa am inceput sa citesc si de acolo am inceput sa incerc sa scriu insa n-am reusit de la inceput.Cat de rau ma suparam cand vedeam ce urat scriam,ce putin transmiteau acele lucrari ,insa nu am m-am lasat descurajata si acuma eu consider ca scriu binisor,nu bine pentru ca inca cred ca pot mai mult de atat.
Am lasat mult timp oamenii si parerile lor sa conteze si am ajuns la concluzia ca cea mai importanta parere este chiar parerea mea si ca nimeni nu stie ce e mai bine pentru mine, ce e bine si ce e rau stiu doar eu.Am ajuns la concluzia ca oamenii te pot pune la zid doar pentru ca vorbesti diferit,gandesti diferit sau pur si simplu arati diferit.Oamenii vad numai aparenta frumusete a cuiva in loc sa aprecieze frumusetea sufletului.
Cea mai buna metoda de a invata sa vezi lucrurile din jurul tau este sa asculti,sa gandesti ,sa analizezi,sa constientizezi lucrurile bune si lucrurile rele,sa crezi in persoana ta si sa incerci sa nu vezi numai aparentele.IUBIREA este si va fi intotdeauna un mod de iluminare,atunci cand iubesti lucrurile sunt mai profunde,gandesti mai mult,analizezi mai detaliat,faci totul cu inima nu cu ratiunea iar asta face din iubire cel mai frumos sentiment existent in aceasta lume mult prea ocupata de lucruri neimportante.

Visele mele sunt din zahar si ciocolata

Am puterea sa visez,sa cred,sa am incredere ,sa ma uit la mine si sa-mi placa ce vad,sa simt o mie de lucruri frumoase,sa iubesc ,sa scriu,sa fiu eu insumi,sa respect,sa ma uit in oglinda in fiecare zi si sa zambesc.Am puterea de a asculta muzica in fiecare zi ,de a spune ceea ce gandesc. de a simtii sentimente extraordinare,de a iubii.
Am invatat sa imi ascult inima .
Am invatat sa nu imi abandonez nici macar un vis.
Am invatat sa ascult.
Am invatat sa nu mai ma supar din orice nimic.
Am invatat sa ajut.
Am invatat sa fiu din nou EU.

Te iubesc

IUBESC SA: Sa ma tii de mana
Sa imi mangai parul
Sa ma saruti cum stii doar tu
Sa ne uitam la film
Sa mancam popcorn cu cascaval:x
Sa te uiti in modul acela dulce la mine
Sa ma rasfeti
Sa ma iubesti si sa-mi spui ce frumoasa sunt
Sa ne plimbam,sa stam pe bancile noastre din parc
Sa stam unul in bratele celuilalt si sa nu ne saturam niciodata,
Sa radem
Sa glumim
Sa ne dam mesaje frumoase
Sa te alint
Sa te privesc
Sa iti aud vocea
Sa ma calmezi atunci cand ma enervez sau sa ma tii in brate cand sunt suparata,
Sa vorbim despre orice
Sa ma tachinezi
Sa iti spun cat de mult contezi pentru mine
Sa imi spui direct tot ce gandesti
IUBESC SA TE IUBESC!!!

Naufragiat in inima ta

Sunt doar un copil cu ochi caprui si bucle negre cazute pe umeri.Un copil ce inca se uita la desene animate ,citeste carti si viseaza.Eu sunt copilul care a vazut visele cum pot prinde substanta,cum se pot materializa si cum se pot ancora in realitate.Eu am vazut visele mele prinzand culoare.
Eu sunt doar un copil ce crede in destin.Un copil putin narcisist si egoist dar niciodata indiferenta in fata vietii.Eu sunt copilul ce iubeste atat de mult incat nu se poate exprima in cuvinte.
Eu sunt naufragiat in inima ta si scriu pentru ca imi place si pot.

Mai exista optimism intr-o lume mult prea pesimista?

In ultimul timp ma tot uit la televizor si nu reusesc sa dau si eu peste o emisiune calumea de urmarit,o emisiune inteligenta si care nu promoveaza faima negativa sau inteligenta scazuta.Oare nu se mai gasesc si oameni a caror faima sa fie promovata intr-un sens pozitiv,ma refer la oameni adevarati,oameni inteligenti,oameni care chiar merita sa fie adusi intr-o emisiune sau despre care ai ce sa scrii intr-o rubrica de ziar sau revista mondena?Imi este imposibil sa cred ca realitatea este aceasta,prefer sa cred ca oamenii importanti sunt lasati in umbra doar pentru ca lumea s-a indragostit de scandaluri si circ in public.Prefer sa cred ca mai exista si valori in lumea asta si ca intr-o zi oamenii n-or sa mai arate non-valorile ci oamenii cu adevarat puternici care au facut ceva in viata asta sau au schimbat lumea cu ideile lor.
As vrea sa citesc in ziare lucruri reale,sa vad oameni care zambesc nu atatea tragedii si scandaluri.As vrea sa traim cu toti intr-o lume in care fericirea si iubirea sunt pe primele locuri iar mai apoi lucrurile materiale si carierele.As vrea sa aud oamenii cum rad pe strada ca au o viata frumoasa nu oameni fara case ce plang pe la colturi ca nimeni nu se uita la ei.Rautatea oamenilor este de neimaginat pentru mine,vad oamenii cum trec zi de zi pe langa oameni sarmani care intind mana si nimeni nu le arunca nici macar o privire de bani sau mancare nici atata.Eu una nu pot sa trec asa pe strada pe langa oamenii astia si sa nu le dau ceva din putinul meu,mi se pare inuman sa fi atat de rece cu un om mai ales ca viitorul nu se stie ce ne rezerva si maine oricine se poate trezii in locul lor.
Intorcandu-ma putin la ideea mea principala cu faima si non-valorile as vrea sa mai spun doar atat:Faima distruge,creeaza scopuri ca sa scuze mijloacele si te face sa uiti cine esti cu adevarat.
Faima este un drog,o alt fel de dependenta distrugatoare de vieti alaturi de alcool,droguri si tigari.

Eu vreau sa schimb lumea

Daca vrei sa schimbi ceva in lumea asta cum reusesti?Cum faci sa fi tocmai tu acea fiinta care face diferenta si schimba ceva intr-un cadru mult prea banal sau monoton?Cum faci persoanele din jurul tau sa te sustina,sa iti acorde un sprijin real si o incredere fantastica?Cum faci ca tocmai visul tau sa fie visul care se implineste din sute de milioane de vise?
Eu vreau sa fac diferenta.Probabil ca cei care imi citesc blogul stiu ca intr-o postare anterioara am spus ca nu pot suporta anonimatul si tocmai pentru ca am spus acest lucru vreau sa iau si atitudine si sa fac blogul acesta sa fie mult mai citit decat este acuma.Asa ca va intreb pe voi,cititorii, ce v-ar placea sa cititi? Ce subiecte ar fi interesante de dezbatut?

Pentru moment as spune eu un subiect:Maltratarea unei persoane nu fizic ci psihologic.
De cate ori n-ati vazut oameni care pentru a-si impune o decizie sau idee au aplicat aceasta maltratare psihologica oamenilor din jur?Eu una am vazut mereu oameni de acest gen si din pacate unii nici macar nu vor sa-si dea seama cat de gresit este modul in care actioneaza si ce amprente lasa asupra persoanei cu pricina.Eu sunt de parere ca niciodata nu trebuie sa-ti impui o idee cu forta indiferent de situatie,nu trebuie sa terorizezi psihic o persoana doar de dragul de a nu te plictisi.Voi ce parere aveti despre maltatarea psihologica?Ati putea sa identificati si sa ajutati o persoana care este terorizata psihic de cineva?Ati putea sa le deschideti ochii si sa ii faceti sa vada cat de mult afecteaza personalitatea acest tip de abuz?
Nu va lasati calcati in picioare de nimeni!
Nu lasati oamenii sa va maltrateze psihic,sa va afecteze personalitatea si capacitatea decizionala.
Nu uitati sa traiti,sa va bucurati de viata.
Nu ezitati sa ajutati oamenii atunci cand aveti resursele necesare.
Nu uitati sa fiti oameni.

Despre muzica

Unele melodii pur si simplu raman o viata intreaga in suflet,au o magie a lor aparte ce ne urmareste fara oprire,au o frumusete si o delicatete fara margini si sunt cele ce ne fac viata mai frumoasa.Eu cand imi place o melodie o ascult la nesfarsit,nu ma satur de aceleasi versuri,de linia aceea melodica eterna pentru ca eu cand ascult o melodie o ascult pentru ca imi place,pentru ca ma face sa ma simt bine,pentru ca imi aduce un zambet pe fata si pentru ca pur si simplu melodia aceea are cel mai important lucru si anume originalitate.O melodie este ca o bucata din suflet.Oamenii din ziua de azi nu mai stiu sa comunice..traim in era calculatoarelor,a internetului si am uitat sa mai fim oameni.Cand aud o melodie la radio dimineata sau pur si simplu la televizor nu spun din prima secunda: melodia asta nu imi place.Nu judec melodia dupa o prima impresie,de obicei o ascult de mai multe ori inainte sa-mi fac o parere si nu pot spune ca nu am melodii care nu imi plac,sigur ca exista si asemenea lucruri.Totusi fiecare melodie este compusa de un om,un om care sta in spatele acelor versuri,un om care a scris melodia aceea in primul rand pentru el si apoi pentru ca alti oameni s-o asculte,tocmai de aceea fiecare melodie are frumusetea si farmecul ei .
Poate nu este cel mai reusit articol al meu dar se spune ca cele mai frumoase carti sunt cartile scrise din suflet..asa ca desi nu este cel mai reusit este cel mai frumos pentru ca l-am scris din suflet.

Idei fara titlu

Stau de cateva zile in fata calculatorului si pur si simplu simt ca nu pot scrie nimic..Ma uit la ecranul gol si as vrea sa strig:"cum adica nu poti scrie Nimic?" si totusi asta e adevarul,nu am pic de inspiratie momentan,nu am nici o idee stralucita iar tot talentul meu anterior parca s-a evaporat.

Nu pot scrie!Nu pot scrie si asta ma ingrozeste!
Voi ati simtit asa ceva ?Ati simtit ca nu mai puteti scrie?

Papusi in mainile destinului

Noi suntem doar niste papusi in mainile destinului.
Poate ca suntem doar niste papusi,poate ca e adevarat ca gandim cu doar 8-9% din capacitatea creierului nostru,poate suntem doar niste muritor fara aparare si dusi ca frunzele de toamna prin toate colturile Pamantului,poate ne iubim,poate suntem tristi,poate vrem numai fericire,poate vrem sa imbatranim impreuna,poate suntem cu adevarat doar niste papusi in mainile destinului...
M-am tot intrebat in ultima vreme daca exista un destin harazit pentru fiecare din noi ,un destin care ne este dat sa-l implinim indiferent cate greutati intalnim in drumul nostru.M-am tot framantat daca sa cred ca toate lucrurile bune din viata sunt intr-un echilibru perfect cu tristetile care vin inevitabil pe parcurs.Eu zic intotdeauna ca daca stii sa te bucuri si sa traiesti o fericire trebuie neaparat sa faci la fel si cu o tristete.Nu stiu daca pana la urma avem o soarta sau nu..eu as vrea sa cred ca avem..Eu am avut in viata mea un moment cand nu vedeam nici o sansa in fata mea,cand credeam ca totul este impotriva fericirii mele si totusi cand am rostit"daca e sa fie ceva si sa fiu fericita,o sa fie" am crezut din tot sufletul meu in acele cuvinte.Am crezut si am sperat iar intr-un final dupa multe luni a venit si fericirea mea.
Fericirea mea e atat de frumoasa si speciala incat o tin strans in brate cu ambele maini,o tin cu teama si cu bucurie in sufletul meu..o tin aproape de mine si asa va ramane mereu pentru ca a sapat santuri adanci in inima mea...
Iubesc.Destinul pe noi ne-a adus impreuna.
Noi doi suntem cei mai frumosi oameni de pe Pamant..chiar si fericirea ne invidieaza uneori..

Adolescenta revistelor

Toamna.Frig.Ploaie.
Treceam zilele trecute pe langa un chiosc de ziare si m-am oprit fara sa vreau atrasa desigur de una din revistele mondene de acolo.Cum ma uitam eu asa frumos la respectiva revista,gandindu-ma intens daca sa o iau de acolo sau sa imi folosesc respectivii bani cu mai mult folos apare langa mine o pustoaica.Se uita putin la niste reviste mai putin recomandate as zice eu pentru varsta ei si cumpara un ziar plin de aceleasi lucruri neadecvate.Inca in fata revistei cu pricina ma tot gandeam ca pe vremea cand eram copil ziarele parca nu publicau atatea tampenii pe prima pagina.Bun.intr-o alta zi eram cu o prietena printr-un supermarket,ne oprim noi frumos la standul de reviste si carti.Eu iau sa ma uit la o carte,ea rasfoia o revista.Intre timp doua pustoaice de maxim 13 ani se proptesc frumos langa noi.Eu si prietena mea radeam si ne aduceam aminte de copilarie uitandu-ne la o carte daia ilustrata cu Frumoasa si Bestia cand fara sa vreau ma uit la cele doua care susuteau de zor.Pana sa ma dezmeticesc eu prietena mea se uita si ea la ele si vede ca aveau o revista pentru adulti la care se tot uitau si susuteau.Eram stupefiata la modul sincer,adica noi doua care avem si noi o varsta ne uitam frumos la carti de copii si ele in loc sa-si traiasca copilaria se uitau la tampenii.Uitatul ca uitatul,dar cand am ajuns la una din casele de marcat pustoaicele erau si ele in fata noastra si evident cumparau respectiva revista.Nimeni ,dar nimeni nu s-a uitat nici macar o clipa ciudat la ele.Tipa de la casa de marcat nici macar n-a clipit cand le-a cerut banii pe revista si uite asa inca o data sunt total socata de aceasta societate total indiferenta .
Ratiunea ar trebui sa conduca inaintea inimii,dar chiar si atunci cand aceasta lipseste se gaseste intotdeauna cineva care sa rationeze pentru noi,uneori in avantajul nostru,alteori pentru a ne rani.( multumesc,stie el cine:*)

Carti remarcabile

Am vazut astazi filmul Othello si am ramas profund impresionata.Am citit si cartea acum ceva timp si m-a impresionat chiar mai tare decat filmul,deoarece cartile au acel lucru care te atrage in lumea lor spre a nu-ti mai da drumul niciodata.Pe cand cartile dau o stare de dependenta adevaratilor cititori,filmele au un grad mai slab de reusita in materie de detalii.Totusi nu despre carti si filme vroiam eu sa vorbesc. Ceea ce vroiam sa atac astazi este omul care planteaza samanta geloziei in sufletul nevinovat.In lume stiu ca exista intotdeauna un Iago( omul care starneste un zvon fals pentru a-si satisface orgoliul sau din pura razbunare),un Othello(omul care va crede ceea ce spune Iago si nu va mai putea dormi niciodata linistit din cauza indoielii). si desigur o Desdemona( victima nevinovata a celor doi oameni care se razbuna fara un motiv clar).
Stiu ca oamenii astia exista si in zilele noastre,niste proiectii nereusite ale vremurilor de mult apuse si totusi remarcabile.Niste oameni de genul acesta,mai ales cei care ii seamana lui Iago ma ingrozesc,trezesc in mine rauri de frica.Un asemenea om poate distruge viata cuiva fara sa se uite in urma lui,fara pic de remuscare.Nu am putut sa nu simt mila pentru Desdemona,pentru victima nevinovata a unor greseli cumplite.Nu am putut sa nu remarc ruga ei de a mai ramane in viata inca o noapte,stiind ca ziua de maine o poate salva,stiind ca totul ar putea fi clarificat si totusi n-a primit nici macar o secunda de amanare si a primit o pedeapsa mult prea mare pentru o fiinta atat de mica si neinsemnata in acest tablou.
Othello,despre el as vrea sa spun ca omul inveninat nu mai gandeste rational nici cand adevarul ii sare drept in fata.Un astfel de om vede un film fals in capul lui din cauza indoielilor cuibarile adanc in suflet de gelozia plantata de un Iago mult prea fals si egoist.El este omul care ar putea spune ca gelozia este un demon de care nu poti scapa decat cu multa vointa si ratiune insa alege sa nu vada decat minciuna.Alege sa pedepseasca un suflet ce nu gresise decat ca il iubise prea mult iar mai apoi cand valul de pe ochi i-a cazut si adevarul a revenit la suprafata viata a devenit de nesuportat pentru el.
Oamenii inca au aceste probleme in zilele noastre.Inca vedem lume inveninata de alta lume si oameni care traiesc adevarate tragedii fara nici o vina.Pedepsele pe care le sufera aceste persoane depasesc limita ratiunii,depasesc iubirea,ura,gelozia,indoiala.

[Ar fi frumos daca ati putea propune si alte subiecte de discutie,subiecte din filme sau carti citite,subiecte care v-au impresionat sau au lasat o urma vesnica in inimile voastre.]

Va multumesc ca cititi ceea ce scriu.

In primul rand vreau sa multumesc tuturor celor care citesc ceea ce scriu.Vreau sa le multumesc ca ma fac sa zambesc ori de cate ori vad ca apreciaza subiectele atinse de mine.Fara voi,cei care scrieti si stiti ce mult inseamna sa fi ascultat,n-as fi crezut ca o sa reusesc sa scriu despre anumite lucruri.Inainte,pot spune cu mana pe inima,ca preferam povestile scurte care sa mascheze ceea ce vroiam sa spun, nu aveam destul curaj sa vorbesc liber si sa spun ce gandesc.Imi era teama de reactia oamenilor,daca nu le place cum scriu?Daca nu sunt de acord cu mine?Daca resping cu indarjire crezurile mele?Daca o sa am toata viata parte numai de anonimat?Toate aceste intrebari mi-au macinat viata ani de zile,pana in ziua cand am trimis o parte din romanul la care scriu la un concurs.Nu ma asteptam la nimic spectaculos,altii sunt sigura ca scriu mult mai frumos decat mine si totusi speram ,speram macar sa primeasca o mica apreciere,o mica incurajare.Am asteptat 2 luni de zile sa mi se spuna ce s-a intamplat cu fragmentul acela de roman,am asteptat pana cand ochii mi s-au uscat de atata plans si n-am mai putut sa vars nici macar o singura lacrima.Am asteptat cu sufletul facut bucati si am tot asteptat. Cand imi pierdusem complet speranta si chiar uitasem de acel mic roman la care tot lucram,lucram cu indarjire si vointa in fiecare zi, mi s-a spus ca as fi luat un loc frumos cu acel fragment.Am intrebat plina de tristete:Al catelea loc?Primul din coada?Credeam ca pot suporta dezamagirea,ma pregatisem pentru ea si totusi atunci simteam cum sufletul ma inteapa si nu puteam crede ca scriu atat de prost,nu,ceva din mine nu ma lasa sa cred."Stai linistita ai luat locul 2.Felicitarile mele"
Poftim?m-am auzit spunand.O sa va vina sa radeti,dar am simtit o furie groaznica cand a zis locul 2,putea foarte bine sa fie si ultimul loc in cazul acela.M-am uitat in alta parte si pe cand ma indepartam de respectiva profesoara de limba romana am intrebat"Cine putea sa imi ia locul,locul 1?" S-a uitat la mine uimita si mi-a spus ca un roman de acela fantastic cu monstri si toate cele. Am inceput sa rad frenetic,un roman fantastic offff.Pana la urma m-am calmat,fiecare cu gusturile lui.Nu am nimic cu romanele fantastice,de fapt le ador si mereu le-am citit pentru ca mi se parea extraordinar ce poate scormonii mintea umana si pune pe foaie.
Acuma inca lucrez la acel roman.Nu este gata si nu stiu daca va fi in urmatorii ani.Probabil n-o sa am niciodata o carte scrisa de mine si totusi speranta moare ultima doar atunci cand crezi,asa ca eu cred..cred ca poate peste 5-10-20 de ani o sa vad in librarii o carte cu numele meu pe ea.
In ziua aceea o sa plang de fericire,o sa plang asemeni unui copil.In ziua aceea voi stii ca mi-am atins telul ,ca mi-am implinit destinul de a nu pleca de pe acest Pamant fara ca nimeni sa stie cine am fost.

Cand oamenii uita.

Mi-am adus aminte zilele astea de o intamplare extraordinar de urata si am tot vrut sa postez un articol pe tema aceasta.Mi s-a intamplat ca intr-o zi mergand spre scoala sa vad o scena terifianta.Un barbat lovea cu salbaticie o femeie in plina strada sub ochii zecilor de trecatori.Lucrul care m-a socat cel mai tare este faptul ca nimeni nu-i sarea femeii in ajutor desi striga cat o tineau plamanii de tare sperand sa rasara vreun bun samaritean care in final s-a dovedit a nu aparea.Recunosc ca si eu eram unul dintre martorii tacuti,dar scuza mea era ca daca as fi intervenit(pentru ca imi doream asta din tot sufletul) barbatul mi-ar fi dat si mie cateva palme bune iar eu una nu pot suferi violenta asa ca am stat acolo in strada si am privit.Am privit si am sperat ca un trecator o va salva din mainile distrusului care se gasise sa o bata crezand ca e un fel de posesiune,un obiect fara sentimente si ca fara repercursiuni poate da in ea nestingherit.
Scena s-a incheiat intr-un final cand bestia s-a plictisit de atata dat in saraca femeie.Eu socata nu puteam sa ma misc deloc din locul unde stateam.Parca prinsesem radacini si nu mai puteam sa ma departez de acolo.La un moment dat tipul mi-a aruncat o privire,poate credea ca o sa-mi fie frica de el sau cine stie ce era in mintea lui.Nu imi era frica de el,dar ma dezgusta.Ma facea sa il urasc prin simplu fapt ca in fata mea si-a permis sa faca asemenea gesturi si ca mai ales a dat intr-o femeie.Mi se pare atat de josnic ca si-a folosit muschii aia in scopuri atat de proaste cand putea sa se duca sa munceasca ceva sau sa plesneasca un sac de box daca se credea asa macho si suparat.Orice se intampla eu nu concep ca un barbat sa dea intr-o femeie,este pur si simplu tampit total sau nebun daca ajunge la asemenea gesturi extreme.
Nu uitati ca oamenii nu sunt posesiuni,nu uitati ca toti avem sentimente si ne doare atunci cand suntem raniti,nu uitati ca numai o viata avem si asta este prea scurta ca s-o manjim cu suferinta,nu uitati ca femeile sunt egale cu barbati si nimeni nu are dreptul sa rupa aceasta egalitate,nu uitati ca frumusetea unei relatii se traduce prin gradul de intelegere si nu prin bataile primite,nu uitati!!

Azi

De exemplu azi pot sa zbor.Simt aripile cum mi se intind si sunt fericita,mai fericita ca niciodata.Da,azi sunt fericita!
De exemplu azi ascult Eminem la nesfarsit si nu ma plictisesc de el si ascult aceeasi melodie la nesfarsit si chiar nu conteaza pentru ca sunt fericita.
De exemplu azi simt ca totul are sens.Simt ca viata e frumoasa.Simt natura.Simt Universul.Azi simt ca traiesc iar pentru asta zambesc.
De exemplu azi as canta atat de tare incat nici n-ar mai conta ca n-am voce absolut deloc si as teroriza cu vocea mea falsa pe toata lumea.
De exemplu azi nu-mi pasa de nimeni in afara de mine si de el.
De exemplu azi vad altfel viata.Vad colorat.Simt parfumul unui amurg si ascult melodia sfasietoare a unui parfum necunoscut.
De exemplu azi gandesc rational si totusi visez mai frumos ca niciodata pentru ca iubirea asta ce m-a acaparat a pus stapanire definitiv pe mine si cand ma gandesc cat de mult iubesc nu pot sa nu fiu fericita.
De exemplu azi n-o am pe cea mai buna prietena a mea ,dar nu conteaza.Nu conteaza ca dupa 12 ani de zile nu mai suntem prietene.Nu conteaza ca atunci cand vorbim ne vorbim ca doua straine .Nu conteaza ca te vad ca esti nefericita si totusi nu recunosti nimic .Nu conteaza ca n-ai puterea sa te detasezi de tot,Nu ,azi nu conteaza nimic din toate astea.
De exemplu azi rad,rad din toata inima .

Zambesc

Am scris zeci,sute,mii de povestiri.Am scris cuprinsa fiind de o adrenalina nepamanteasca .Am asezat pe foi amintiri si lucruri netraite dorindu-mi ori sa sterg ceva din inima mea or sa pun temelia vreunui sentiment cat de cat uman( gen veselie,buna dispozitie).Am scris tot ce credeam ca as vrea sau as putea vreodata sa scriu si mi-am dat seama,astazi,pe cand vorbeam cu cea mai speciala persoana din viata mea ca tot ce imi doresc acuma e sa distrug tot ce am scris.Aceasta distrugere a respectivelor foi mi-ar aduce o anumita liniste sufleteasca pe care o caut de ceva vreme( si ea bineinteles, nepasatoare ,ma tot ocoleste).Pastrez in inima mea toate amintirile desi de maine nu vor mai exista pe nicio foaie,nimeni si nimic nu ar putea sa imi sterga din inima anumite amintiri si totusi as gasi linistea de care am nevoie..
Visele si amintirile sunt eterne se spune.Eu zic ca noi suntem eterni iar atata timp cat traim avem posibilitati infinite de a fi mai destepti,mai cititi,mai omenosi.Viata nu se termina niciodata,viata suntem insasi noi.Puterea de a ne trezi dimineata si de a infrunta problemele nu ne este data de mediul in care traim ,scoala la care mergem,prietenii pe care ii avem.Nu,puterea vine din interiorul nostru..pentru ca noi suntem puterea,iar viata izvoraste din sufletele noastre.Te-ai gandit vreodata de ce unii oameni pot sa te faca sa zambesti printr-o simpla privire?De ce unele persoane au atata veselie si buna dispozitie incat te molipsesc si pe tine intr-o secunda cu aceste stari sublime?Ti-a trecut vreodata prin cap ideea ca poate unele persoane se trezesc dimineata doar pentru ca tu ieri le-ai zambit? Oamenii sunt niste fiinte complexe si extrem de interesante.Unici in felul nostru nu poti gasi doua persoane in lume care sa se asemene.
Eu cand scriu zambesc si tocmai pentru ca zambesc continui sa scriu.In ziua cand voi inceta sa mai zambesc ma voi oprii din scris.In ziua aceea n-o sa mai zambesc pentru ca ador sa scriu,nu in ziua aceea voi zambii pentru tot ce am scris si pentru oameni care le-au citit si poate le-au placut lucrurile spuse de mine,poate chiar au invatat si ceva din ele.In ziua aceea nu va mai trebui sa scriu si voi privii cum zambetul meu este acum zambetul altcuiva,o alta persoana care scrie cu aceasi pasiune cum scriam eu.Eu n-o sa regret ziua aceea,eu n-o sa plang.O sa rad din toata inima pentru ca o viata intreaga am zambit si n-am stiut ca zambetul este doar inceputul rasului.Atunci cand razi esti fericit,atunci cand eu o sa rad o sa stiu ca sunt fericita,atunci o sa fie ziua in care am gasit fericirea si n-a mai trebuit doar sa zambesc,amagindu-ma cu ideea fericiri...atunci fericirea va fi a mea,iar eu o s-o pastrez vesnic.

Fericirea poate fi o stare permanenta

Probabil n-o sa mai spun niciodata:sunt mai fericita azi ca niciodata,sunt o persoana mai desteapta, iubesc azi ca in nicio alta zi a vietii mele, gandesc si analizez totul asa cum n-am avut rabdarea s-o fac niciodata. Probabil n-o sa mai spun asa ceva..si totusi azi cred cu toata fiinta mea in ceea ce spun..azi nimic nu ma defineste mai tare decat iubirea asta neconditionata ce o simt atat de aprig in inima mea.
Oamenii nu mai au timp,nu mai vor si nici nu mai au rabdare sa asculte( si cand zic sa asculte nu ma refer sa asculte de alti oameni ci sa asculte de ei,de gandurile si sentimentele lor).Oamenii din ziua de azi sunt mai preocupati de cariere si de a dobandii succesul decat orice altceva.Au uitat adevaratele valorii ale lumii in care traim si acuma doar se prefac ca traiesc fericiti cu carierele lor pompoase spunand ca aceste lucruri neinsemnate le aduc bucurie si implinire...iar nimeni nu poate sa-i conteste...nimeni...pentru ca toti gandim la fel si ne multumim cu superficialitatea gandirii noastre.

Scrisul creaza dependenta

Eu cand sufar -scriu.Cand tristetea devine mult prea apasatoare pentru a mai fi eu insumi-scriu.Cand imi vine sa plang si totusi nu o fac-scriu.Cand regretele isi pun amprenta adanc asupra mea-scriu.
Ce scriu?Uneori nici eu nu stiu.Ma uit la foaia plina de cuvinte uneori si as putea sa zic cu mana pe inima ca nimic din ceea ce e scris acolo nu e scris de mine si totusi este.Totusi toate acele cuvinte imi apartin ..
Ploaia ma deprima,pentru mine e ceva absolut groaznic sa vad cerul de un albastru limpede napadit de tiranicii nori ,care intuneca atmosfera si o fac sa planga.Lacrimile mele se aseamana mult cu picaturile de ploaie,probabil de aceea urasc asa mult ploaia,seamana cu mine.Pentru mine o zi de ploaie este o zi pierduta din viata mea ,este o zi in care ma invart ca un leu in cusca si as vrea sa ma eliberez de monotonie,este o zi in care citesc,cant,dansez si totusi nimic nu ma multumeste,Cea mai mare fericire a mea este sa fie frumos afara si sa stau la un pahar de vorba,sa ma plimb,sa rad,sa glumesc...
Sunt genul acela de persoana care ar vrea ca toata lumea sa fie ca ea...care vrea ca toate lucrurile sa fie ca ea..care admira alti oameni pentru reusitele lor dar la sfarsitul zilei tot pe ea se admira cel mai mult...care rade si glumeste dar atata timp cat i se pare ei comic...care iubeste dar asteapta mereu sa fie iubita mai mult de persoana de langa....care se poarta copilareste si trece de la o stare la alta atata timp cat toata lumea o lauda...sunt genul acela de persoana care se supara din orice nimic,ii pare rau,isi cere scuze,dar niciodata nu tine supararea mai mult de 10 minute...sunt genul acela de persoana care enerveaza pe toata lumea si se mandreste cu asta...eu sunt un om incapatanat si tocmai incapatanarea asta imi aduce succes in orice as face...
"Scriu si cerul se vindeca prin ranile mele"

Cand ai mai multe defecte decat calitati ar fi cazul sa razi.Apoi spune-mi,nu vezi mai multe calitati decat defecte?

In inima mea (odata sfaramata ) zac sentimente ce nu credeam ca o sa le mai simt vreodata.Nu sunt una din persoanele acelea care isi plang de mila,vreau sa cred ca sunt o persoana puternica si ca pot supravietuii vietii.Sunt si eu adesea coplesita(asemeni altor zeci de mii de oameni) de stadiul acela de negare,stadiul acela in care vrei tu orice ar fi sa iasa ca tine si vrei sa iti impui punctul de vedere.Nu e nimic rau in asta atata timp cat persoanele de langa tine iti dau voie sa te porti intr-un mod atat de tiranic,dar ce se intampla cand dai peste cineva care stie cum sa te citeasca,stie ca nu esti o persoana atat de puternica pe cat vrei sa pari si stie cum sa iti vorbeasca incat sa vezi ca gresesti?Ce se intampla atunci?
In prima faza nu recunosti nimic.Nu ai spune nici intr-o mie de ani cata dreptate are(chiar daca vrei sa o spui).Nu l-ai privii in ochi si ai incerca sa vorbesti cat mai putin doar ca sa nu-si dea seama cat de prost te simti.Te-ai retrage in carapacea ta si ai ramane acolo pana ai simtii ca este ok sa iesi afara si sa simti iar mirosul dulce al florilor.Dupa ce vei incerca totul iti vei da ,insa,seama ca este in zadar.Intr-o buna zi tot trebuie sa infrunti viata nu?Asa ca de ce n-ar fi chiar ziua de azi?Opreste-te din alergat.Opreste-te din negare.Opreste trenul dupa care alergi( sunt doar vise efemere si iluzii menite sa te distruga in el).Opreste-te!Azi este ziua in care trebuie sa te opresti din a fi copil.
Este greu sa renunti la copilarie.Multi oameni nu renunta niciodata la ea.Eu ma consider ,totusi, unul dintre acei oameni care vor pastra mereu copilul care au fost in inima.M-am oprit insa din modul copilaresc in care tratam orice situatie,m-am trezit din superficialitatea in care cazusem.
Nu uitati: viata este ceea ce se intampla atunci cand esti prea preocupat sa iti faci alte planuri ..asa ca n-o lasati sa treaca pe langa voi .Eu am fost o persoana trista,dar tristetea mea era redata intr-un mod stralucit.Acum sunt genul vesel,care traiesti clipa si iubeste.
Eu iubesc ,iubiti si voi!

Ziua cand am renuntat sa ma mai tem

Lucrurile se schimba de la o zi la alta.Azi poate razi,maine poate plangi.In definitiv asta este frumusetea vietii,nu-i asa?E ca o roata a norocului care se opreste la tine daca trebuie,daca vrea.
Admir curajul oamenilor de a fi puternici atunci cand tot ce vor este sa fie slabi .Iubesc sentimenetele nascute din neinteres.Cati oameni gandesc oare in acest moment exact ca mine?Milioane probabil,dar n-or sa recunoasca niciodata.Asta este problema noastra,lasam orgoliul sa ne orbeasca ,sa ne conduca vietile si sa ne distruga incet-incet.Lasam prietenii sa ne influenteze deciziile si apoi regretam ca n-am facut ca noi,ca n-am ales o alta cale.Plangem si ne vaitam ca am fost condusi pe un drum gresit cand de fapt ne-am facut-o cu mana noastra.Pana la urma prietenii respectivi puteau vorbii multe(bune sau rele) dar era de datoria noastra sa filtram prin constiinta totul si sa alegem cum este mai bine pentru noi.
De curand o persoana speciala a intrat in viata mea si as vrea sa-i multumesc pentru eforturile pe care le depune pentru a incerca sa scoata la suprafata persoana care am fost odata.Ii multumesc ca sta si vorbeste cu mine asa cum n-a mai facut-o nimeni niciodata.Ca ma ajuta sa fiu mereu vesela si ca a reusit in cateva zile sa ma faca sa rad(desi nu mai rasesem de aproape un an de zile).M-a facut sa imi dau seama de multe lucruri,dar mai ales de unul anume: orgoliul o sa ma distruga.Stiu ca asa este,stiu ca are dreptate.Stiu ca poate o sa-l pierd la un moment dat si o sa sufar pentru ca n-am indreptat lucrurile la momentul potrivit.Tocmai din acest motiv vreau sa las orgoliul la o parte,vreau sa remediez tot ce am stricat si vreau sa incerc sa fac totul sa fie bine.
Oameni buni,nu va sfiiti sa recunoaste-ti atunci cand gresiti.Nu va fie teama sa comunicati cu persoana de langa voi pentru ca va poate salva relatia,prietenia etc.Nu va dati inlaturi de la a spune verde in fata ceea ce simtiti,chiar daca nu sunt cele mai frumoase sentimente sau ganduri.Nu va temeti sa aveti incredere.
Eu nu ma mai tem.Eu las deoparte orgoliul.Eu las in urma mea tot ce a fost si astept prezentul sa isi faca simtita prezenta intr-un mod tumultos si extravagant.
Carpe diem!!!!

Arta de a fi gelos

Gelozia este un demon de care cu greu poti scapa odata ce si-a gasit in tine un aliat de incredere.Totusi,cand avem dreptul sa cerem explicatii?Cand avem dreptul sa fim gelosi si mai ales cand ar trebui sa avem curajul sa infruntam situatia(atunci cand este necesar si mai ales atunci cand totul se dovedeste a fi adevarat)?
Eu sunt o persoana geloasa.Recunosc faptul ca gelozia face parte din caracterul meu si ocupa un spatiu destul de insemnat.Insa nu vad rostul gelozie duse la extreme( scene penibile pe strada,la serviciu,facultate etc).Nu ,nu sunt genul de persoana care poate accepta cu usurinta astfel de persoane care nu au alt rost in viata decat acela de a cere explicatii .Frumusetea geloziei(in cote normale) este aceea ca intretine flacara iubirii,o face mai speciala,mai surprinzatoare,mai durabila.Atunci cand observi in ochii persoanei de langa tine licarul geloziei automat in inima oricarei persoane apare ideea ca tine cu adevarat la tine,ca dragostea i s-a strecurat in suflet iar de acum incolo stii ca orice ar fi tu esti in inima persoanei respective mereu.Insa nu este mereu asa,nu intotdeauna gelozia este izvorata din iubire( de cele mai multe ori este stranita de invidie ,egoism,ura si desigur nebunie).
Un om gelos este un om nebun.Nebunia este cuibarita adanc in mintea lui de fiecare data cand face o criza de nervi pentru ca ai intarziat 5 minute la intalnire sau pentru ca ai primit 3 telefoane in timpul intalnirii cu pricina.Nu disperati totusi,nu face din asta un caz fara iesire pentru ca nu este chiar asa.Orice om se poate tempera insa ii trebuie persoana potrivita care sa-l ajute sa-si rezolve problemele(insa daca ati incercat sa-i ajutati si nu functioneaza iesiti din relatia respectiva,nu se vor schimba niciodata si vor ramane tot gelosi si condusi de nebunie).
Eu nu sunt genul care sa cer explicatii.Nu imi place si nici nu am sa cer cuiva explicatii vreodata pentru modul in care isi traieste viata,Imi place sa zic mereu: ce nu stii nu te doare pentru ca acesta este adevarul.Nu trebuie sa stim mereu totul,nu trebuie sa vedem totul,sa invatam,sa calatorim peste tot...daca trebuia sa avem si sa stim toate astea nu am mai avea acum doar doua maini,doua picioare,doi ochi si putini bani in buzunare.
Daca sunteti prinsi la colt de persoana langa care traiti si vi se cer explicatii pentru cine stie ce situatie sau prostie nu uitati: priviti-o fix in ochi,nu traspirati,nu fiti agitati,nu mintiti(prea mult),ganditi-va rapid la ceva plauzibil si nu in ultimul rand: nu radeti tare si galagios (mereu va da de gol asta).Tine minte: gelozia este una si inselatul este alta.Asa ca nu va jucati cu norocul daca ati dat peste o persoana care chiar va iubeste si o iubiti( poate n-o sa mai aveti acelasi noroc si a doua oara).
Arta de a fi gelos nu este ceva frumos,magnific,sensibil.Arta de a fi gelos este doar una dintre acele arte fara de care nu poti trai,este parte din tine si te poate transforma intr-un artist desavarsit daca este manuita cu grija si indemanare.